Confesiunile memoriei

Mâl și timp.

2012-02-02T02:00:00.001+02:00

„Timpul a trecut prin sufletul meu

lăsîndu-şi mîlul acolo.

În acest mîl nimic nu poate să moară,

nici să învie.

Se aud zgomote, murmure,

voci răzleţe,

unele cunoscute, altele nu.

Uneori disting propria mea voce.

Şi cînd se aşterne liniştea,

cineva (diavolul?) rîde,

amintindu-mi că sînt aici şi că nu-mi pot îngădui luxul

confesiunilor politicoase;

sinceritatea mea nu poate fi decît brutală;

aceeaşi voce îmi şopteşte

că mila e hidoasă şi

că pentru unele lucruri nu există iertare.”

Octavian Paler

(Mi-am îngăduit luxul sincerității brutale și am murit în mâlul timpului meu pierdut. Mila e, într-adevăr, hidoasă, pentru unele lucruri nu există iertare și negația iertării atrage după sine răutatea. Am involuat permițându-mi luxul confesiunilor politicoase și mi-am aruncat ultima fărâmă de sinceritate în spatele oamenilor care au reușit să o calce în picioare și să o transforme în preș pentru cei care vin și pleacă.)

Mi-a fugit timpul. Era timpul meu. Poate că în privința timpului meu sunt cea mai egoistă. În rest, am renunțat la multe în favoarea altora, și cel mai probabil o voi face în continuare. Mi-a fugit timpul pentru că nu l-am primit cu zâmbet. Nu mi-am primit fulgii cu zâmbet. Am nins eu, am nins cu lacrimi. Și mi-am pierdut timpul, așa cum nu l-am mai pierdut niciodată până acum...

Când îți pierzi timpul, te pierzi pe tine însuți. Care e timpul tău? Timpul tău e ansamblul acela de fericiri izvorâte din simplul motiv că exiști. Din simplul motiv că te plimbi pe stradă și vântul te plesnește din când în când peste obraz, insistând să-i zâmbești. Din simplul motiv că știi ce vrei. Din simplul motiv că tocmai plouă cu bucățele de vată de zahăr care încep să se aștearnă la picioarele tale, din simplul motiv că ai lângă tine o mână de oameni mult prea fericiți ca să nu te molipsească și pe tine cu starea lor... Ce e cu acest timp? Atunci, la timpul timpului tău, poți să realizezi multe. Despre tine, despre ceilalți. Să spunem că e un fel de sesiune de revelații permanente care nu fac decât să te ghideze într-o direcție ceva mai potrivită decât cea pe care ai ales-o până atunci. E un fel de șansă de regăsire a sinelui după prea multă risipire. Când te împarți pe tine în stânga și în dreapta, când le dăruiești tuturor câte o părticică din ceea ce ești, riști să te descompui. Bine spunea Protagoras - „Omul e măsura tuturor lucrurilor”... Chiar și a lui însuși...

Nu știu cum reacționează alții când își pierd timpul, dar știu că mie nu mi-e bine. Pierderea asta a cauzat o dezordine incredibilă în toate sertărașele mele, mi-a luat lucrurile și le-a azvârlit în toate direcțiile, amestecând slăbiciunea cu ambiția, răutatea cu naivitatea și sentimentul cu indiferența și răceala. Sunt un om orb pentru că nu mi-am primit încă doza necesară de lumină ca să pot vedea, așa că bâjbâi prin timpul altora încercând să împătur fiecare lucrușor și să-l așez înapoi în sertărașul lui. Noul început a adus cu sine nu numai pierderea timpului, ci și o supradoză de realitate, la care se adaugă lipsa de interes în a-mi fixa acel mare to-do list pe care îl fac la fiecare început de an, pentru ca la final să mă critic că nu am reușit aproape nimic din ce mi-am propus.

Am ajuns la concluzia că oamenii nici măcar nu știu să își pună dorințe. Formularea iluziilor către stele sau divinitate lasă de dorit, iar visele noastre devenite realitate într-un mod cu totul diferit față de ce am cerut noi ne lovesc atât de puternic încât ne dorim să nu se fi îndeplinit vreodată. E mai bine să primești ceea ce ai nevoie decât ceea ce îți dorești. Pentru că nu știi cum să îți dorești. A trebuit să îmi pierd timpul ca să înțeleg asta...

P.S.: Definiția cearcănelor: „Potecă secată fără să știu. De ce a rămas prăfuită de umbră, de ce insomnia rătăcește nocturn numai în jurul ochilor noștri?”...

Libertate? Unde?

2011-12-20T20:52:00.000+02:00

Vorbim necontenit de libertate ca cea mai mare calitate, dacă pot să-i spun așa, pe care o are omul. Ne asumăm libertatea și cu ajutorul ei găsim scuze pentru absolut orice. Ne construim politici, vise, argumente, ideologii și întreaga societate pe seama libertății. A conștientizat cineva, de fapt, că nu există libertate? Că probabil tocmai lipsa ei este cauza tuturor problemelor noastre? Ceva ce e construit pe o fundație imaginară nu durează, nu există așa cum am vrea noi să existe. Degeaba căutăm vinovați încolo și încoace și trântim în noroi orice ne iese în cale exprimându-ne revolta față de imperfecțiunile unui sistem gândit chiar de noi înșine. Degeaba invocăm libertatea când peste tot în jurul nostru se pun etichete pe care poate nici nu ai vrea să le ai vreodată, dar pe care ești obligat să ți le asumi, pentru că... nu ai ce face. Pentru că nici măcar nu ai ales tu. Unde e libertatea absolută? Cum o pui în practică, la ce-ți folosește? Nu vreau să mai aud stereotipurile de genul „un om liber are curaj să spună ce gândește și alege ce vrea să facă” sau „libertatea înseamnă să fii tu însuți”. Să-mi explice și mie cineva cum este un om liber când el nu e capabil să își aleagă familia și mediul în care se naște și trăiește, când este obligat să poarte în spate mai pronunțat decât propria-i umbră însuși statutul familiei sale, indiferent de faptul că vorbim despre aspectul pozitiv sau negativ al acestui lucru. Cum este un om liber când întregul set de legi morale și etice îl limitează și îl transformă în ceea ce vrea societatea să devină? Sau alții...

Ne îmbătăm de gustul unei libertăți inexistente și ne strigăm în gura mare măreția dată de ceva ce ne-ar plăcea să avem. Suntem prizonierii propriilor noastre gânduri, a propriei noastre persoane și a propriei noastre imaginații sau rațiuni. Dar suntem liberi! Și trăim libertatea! Ne dăm unii altora în cap pentru ea. Râvnim la ea. Ba se mai și presupune că o luăm, din când în când, celor care nu o merită. Și, ca să realizăm cât de măreț este omul, el însuși se simte îndreptățit să ia libertatea semenului său! Libertatea aceea relativă, de care se bucură toți, având impresia că stăpânesc lumea... Suntem jalnici. Și închidem ochii ca să fim liberi măcar în negrul lor. Dar nu suntem. Și atunci? Libertate? Unde?

Little by little...

2011-12-04T03:31:00.001+02:00

Ante-scriptum: M-am gândit foarte serios la posibilitatea de a-mi închide blogul. Mi-a fost greu să fac asta, însă, după ce am investit toate confesiunile, frustrările, fericirile și momentele mele de mizantropie aici. Ideea e că nu mai pot să scriu, nu mai știu să scriu. Și totuși simt nevoia să o fac. Nu știu cât voi mai continua cu asta, dar, până una, alta, încă simt nevoia să scriu și încă vreau să încerc. Chiar dacă-mi iese prost.

„De fapt, ce definește mai exact o viață: supunerea la un destin previzibil sau inventarea cu orice preț a propriului destin? Unde încep mistificarea, cinismul și trădarea și unde se sfârșesc visul, candoarea si duplicitatea?” (Constantin Stoiciu)

Duplicitatea? Nu sfârșește niciunde. Și trădarea începe acolo unde... Ei bine, unde ia naștere egoismul. Unde ia naștere orgoliul și unde ia naștere singurătatea omului prea plin de sine ca să se poată gândi și la alții. Sau poate nu începe niciunde și e doar pretextul existenței unei componente iraționale a nenorocitei ăsteia de ființă. La urma urmei, cui îi pasă? Ea există. Și în afara faptului că ne complicăm existența în cele mai sadice moduri cu putință, nu mai contează alte concluzii sau supoziții.

P.S.: E decembrie și simt miros de iarnă, de vis, de amintire. E dezordine în sertarele mele cu amintiri și iluzii și nici măcar nu vreau să le deschid. Să putrezească, să-nvechească, să miroase a mucegai, să fie mâncate de molii, să devină ruine. Am o viață și nu am de gând s-o ratez plângând după niște lucruri trecute care nu îmi pot influența viitorul. Decizia îmi aparține, și nu am nevoie să mă înconjor de oameni falși care calcă îmi calcă în picioare încrederea. Și:

”Little by little you have to give it all in all your life!”

Făt-Frumos nu există.

2011-11-06T01:52:00.000+02:00

„Recent, o persoană la care țin foarte mult a spus în cadrul unei întâlniri, adresându-se unor studenți: <<Visați! Numai așa veți putea afla cât de dură este realitatea!>>” (preluat de pe blogul lui Flaviu Predescu, click AICI pentru detalii).

Ei bine, dragele mele, postul ăsta-i pentruvoi. Pentru toate cele care încă mai speră și mai cred că în viață se întâmplăca în basme. Pentru toate cele care refuză să își trăiască viața pentru că încăîl așteaptă pe Făt-Frumos. Care nu există, de altfel. Nici măcar la nivelrelativ și subiectiv.

Sunt rea pentru că îmi place să distrugfantezii și vise mult prea dulci pentru ce înseamnă realitatea. Sunt rea pentrucă e ca și cum i-aș spune unui copil că nu mai există Moș Crăciun. Dar, cel maiprobabil, era noastră se îndreaptă (cu pași mici) spre realism și renunță laromantismul ăsta exagerat de roz, care nu provoacă decât deziluzii și confuzie.(Ăsta e un mod mai drăguț de a spune că devenim din ce în ce mai superficialisau că ne perfecționăm gândirea uzând mai mult de rațiune?) Nu știu când amdevenit așa. Știu doar că am visat și am aflat, acum, cât de dură e realitatea.Uneori e dureros să arzi aripile celor aflați în zbor și să-i tragi jos, îniadul tău. Dar te consolezi că e spre binele lor, la urma urmei. Te consolezicu ideea că alții nu vor trece prin ce ai trecut tu, sau că îi scutești de-opovară în plus. Deși unii ar spune că e mai bine să îi lași pe toți să selovească de toate zidurile puternice ale realității, asta e strategia„păcătosului” în viață, a „ateului” care refuză să găsească în spiritualitateun răspuns, prin resemnarea aceea enervant de frustrantă. E „mântuirea” omuluiconfuz care nu vrea să aștepte până la „viața de apoi” ca să își răscumperegreșelile. E aspirația omului dezamăgit de sine însuși.

Lucrurile devin din ce în ce mai simple. Preamultă evoluție duce la superficialitate. Sau la realism, ca să fie totul într-onotă relativ pozitivă. Oamenii au învățat să controleze minți. Oamenii auînvățat tehnici de seducție și exprimări alambicate în loc de cuvinte simple.Oamenii au învățat să vorbească din priviri, susținând că știu totul despre eiînșiși. Și, ca să fie totul cât mai veridic, s-a dovedit științific. Totul s-adovedit științific, până și existența lui Dumnezeu. Pare prea mult? Nu.Probabil asta e doar o mică parte din ceea ce mai urmează. Și încă refuz să măgândesc ce va deveni omul și dacă nu cumva Creatorul (oricare ar fi și oriceapartenență filosofico-științifico-religioasă ar avea acesta) va fi nevoit săîi schimbe numele de botez din Om în... altceva.

Și, în evoluția noastră, dragelor, l-am campierdut pe Făt-Frumos. Ne-am pierdut și prințesele închise în turn,neajutorate, care așteaptă să fie salvate. Astăzi, ele se luptă cu oricine casă iasă în față, ca să își demonstreze lor și celorlalți cât de capabile suntîn a conduce lumea. Astăzi, prințesele noastre sunt politiciene cu aspirațiiînalte sau personalități recunoscute pentru fel și fel de fapte mărețe. Ampierdut orice motiv tipic basmului. Am pierdut noțiunea de vitejie, deresponsabilitate, de iubire tipic eminesciană, de așteptare... Astăzi, totulînseamnă grabă. Astăzi, totul înseamnă adaptare, schimbare și extrem,indiferent de ce aspecte ale vieții vorbim.

În contextul ăsta, vedem cum totul devine.(Exact ce spunea și Einstein, doar că el a cam uitat să menționeze cădevenirea, transformarea asta, ajunge în timp să nu mai păstreze nimic din ceeace era inițial. Poate doar un concept). S-au schimbat mentalitățile. ȘiFeții-Frumoși au devenit cenușă. Și prințesele fum. Și cum să nu-ți fie milă decele care încă mai așteaptă venirea cu trâmbițe, pe cal alb, a vreunui rătăcitperfect?... Nu, dragelor. Nu există Făt-Frumos. Există doar omul lângă care tesimți bine și care te completează. Există doar omul care te completează și pecare îl completezi. Există doar omul alături de care poți susține că eștifericită pentru că. Există doar omul pe care ajungi să-l îndrăgești pentru cănu vrei să mori singură sau pentru că un alt el te-a dezamăgit și vrei să teconvingi că există și excepții care îți confirmă regula subiectivă. Și omulăsta nu vine pe cal alb ca să vă ia din turn. Omul ăsta trebuie găsit. Trebuiegăsit și acceptat cu defecte, în primul rând, și calități. Va deveni perfectabia în momentul în care tu îl faci să fie perfect prin compromisuri și lecțiidure de viață. (În proporție de 50% niciodată, dar unde scrie că vreun omimperfect merită unul perfect?) Omul de lângă tine trebuie și poate devenipropria a oglindă, mai devreme sau mai târziu.

Așa că nu-l mai așteptați pe Făt-Frumos,pentru că el nu va veni niciodată. Pentru că nu există.

Contratimp

2011-11-01T00:24:00.000+02:00

Ceva rămâne constant, an de an. Frigul. Frigul și privirea mea înghețată către nicăieri. În rest, nimic. Oamenii se schimbă, și ei, ca și anotimpurile. Cei de anul trecut nu mai sunt cei de acum. Eu nu mai sunt cea de anul trecut... Nimic nu mai e. Mai rămân doar frustrări și încercări disperate de a-ți aminti niște lucruri care nu mai au niciun efect asupra ta. Atât.

Dacă ar fi să găsesc un lucru comun pe care l-au avut toate lunile noiembrie din ultimii cinci ani, nu știu exact ce aș spune. Poate că ceața asociată cu plimbările mele nocturne însoțite de nonsensuri. Poate că persoanele dragi mie și amintirile depănate împreună. Sau, poate că schimbarea. Ultimele cinci luni de noiembrie nu au fost altceva decât un prilej pentru mine să învăț să fiu altfel. Zi de zi mai puternică. Noiembrie mi-a permis să îmi revăd amintirile, să plâng, să mă enervez și să o iau de la capăt de fiecare dată mai senină decât înainte. Noiembrie mi-a permis să trec prin schimbări și să învăț din ele.

Dar noiembrie își cere, de fiecare dată, drepturile. Nu mă lasă niciodată să fiu altfel. E ca și cum ai urca niște scări și, când ajungi sus, cineva te-ar împinge și tu ești nevoit să o iei de la capăt. E frustrant. Dar mi-a lipsit noiembrie ăsta, cu toate neajunsurile lui. Mi-a lipsit aerul de plumb de dimineața și mirosul de fum îmbâxit de după-amiaza, mi-a lipsit frigul tăios, mi-au lipsit frunzele (în sfârșit colorate) din parc... Mi-a fost dor de mine cea de acum. Și de toată sinceritatea asta patetică ce îmi inundă, subit, viața.

Am pășit în cercul vicios al lui noiembrie. Și știu că nu voi ieși de-aici până la primăvară. Îmi tratez amețeala cauzată de prea mult mers în cerc cu ceaiuri, cărți, discuții și doruri. Multe doruri. E vremea cafenelelor, a mâinilor reci și a tăcerii. E vremea lui noiembrie.

P.S.: La mulți ani nouă!

" 'Cause nothin' lasts forever, and we both know hearts can change."

Și vă las cu o poezie în care mă regăsesc:

Contratimp

Ana Blandiana

Ma uit în trecut și nu înțeleg
Urmele pașilor mei.
Privesc înghețată zăpada
Prin care picioarele mele desculțe,
Îmi amintesc, s-au rănit,
Dar urmele lor închipuie semne
În alfabetul unei limbi dispărute.
Ieri ce voiam să spun
Și mâine cum voi mai citi
Durerea mersului de-acum,
Când clipele obeze
Par ani și anii epoci
Nehotărâte și fără sfârșit?
Nici un răspuns nu se naște
Decât când nimeni nu mai are
Nevoie de el
Și întrebarea care-l aștepta
A murit.

Dar, vine o vreme în care...

2011-10-22T00:05:00.002+03:00

După mult timp, uneori exasperant de mult, asemănător cu o eternitate, se întâmplă să îți mai și găsești locul tău, numai al tău. Să te simți fericit. Să știi că trăiești și că, de fapt, nu ești numai o umbră inutilă pământului. Înveți, între timp, să trăiești la intensitate maximă orice moment aparent nesemnificativ de împlinire. Înveți să apreciezi altfel tot ce ți se întâmplă, toate deciziile pe care le-ai luat și toate acele „întâlniri miraculoase” care, practic, ți-au schimbat viața. În tot răul există și un bine. Știu că a devenit deja un clișeu, dar mă simt datoare să-i recunosc veridicitatea, pentru că mă identific cu mesajul ăsta, cel puțin acum.

Ultimele săptămâni din viața mea s-au scurs într-un ritm amețitor de-a dreptul, cu bucurii, cu momente de disperare, cu întâlniri și oameni faini, cu fericire, cu stres, cu posibilitatea împlinirii unor eșecuri... Dar au fost săptămânile care m-au schimbat radical. Au fost săptămânile în care am început să realizez cât de mult m-am schimbat, câte lucruri am pierdut și, în același timp, cât m-au schimbat toate întâmplările mai mult sau mai puțin bune de care am avut parte, pe care mi le-am pricinuit singură sau care m-au lovit atunci când mă așteptam mai puțin.

Oamenii sunt fascinanți. Îi descopăr, în fiecare zi, întotdeauna alții. Nu încetează să mă surprindă. Și oamenii merită totul. Inclusiv încercarea (poate zadarnică) de a-i convinge că nimic nu e imposibil. Am ajuns să cred cu adevărat în asta și credeți-mă pe cuvânt că viața și viitorul au căpătat un cu totul alt sens pentru mine.

Eram altfel. Mă simt mult prea departe de eu cea de ieri. Și sunt surprinsă. Încă nu realizez tot ce mi se întâmplă poate așa cum ar trebui, dar știu că mi-am găsit locul. Știu că am ales bine, știu că totul s-a întâmplat cu un motiv anume. Și sper ca optimismul și entuziasmul care m-au împânzit în ultimul timp să nu treacă prea repede. Am să mă agăț cu disperare de el și n-o să-i dau drumul decât în momentul în care nu voi mai fi în stare să rezist atârnată acolo, sus, de picioarele atât de subțiri ale acestuia.

...Dar, vine o vreme în care totul se schimbă, totul se metamorfozează, totul se explică, totul e bine, totul e posibil. Acum, e timpul meu :)!

Mă retrag din Superblog...

2011-10-18T20:29:00.000+03:00

Cu părere de rău, țin să vă anunț că mă retrag din această competiție. Să îmi și motivez puțin decizia: în primul rând, abundența probelor și timpul limitat acordat scrierii articolelor au fost un factor care m-a determinat să iau decizia asta. Apoi, enunțul probelor, care devenea din ce în ce mai complex pentru mine din cauza detaliilor tehnice și limitării creativității. Am înțeles că acest concurs este, de fapt, o strategie de marketing dezvoltată de anumite întreprinderi, și ideea e foarte bună, dar pentru cei care vor reuși să facă față celor 33 de etape. Eu am renunțat. Poate că dacă aș fi fost în vacanță ar fi fost cu totul și cu totul altceva. Poate că dacă aș fi cunoscut mai multe detalii tehnice despre anumite produse, ar fi fost altceva. Poate că dacă aș fi învățat să îmi chem inspirația la comandă și să fiu creativă la comandă, la fel. Dar lucrurile stau puțin diferit și prefer să pun punct aici. A fost o experiență faină, interesantă, dar nu cred că voi mai scrie, în viitorul apropiat, despre laptopuri, bagaje sau călătorii în timp și calculatorul viitorului...

Mult succes celor înscriși în competiție, sper să faceți față cu brio, iar vouă, celorlalți, ne citim cât de curând în stilul cu care v-am obișnuit până acum. Dramatic, filosofic, nihilist poate câteodată, deprimant, creativ uneori, colorat sau nu, dar care mă reprezintă pe mine, atunci, printre rânduri :). O seară frumoasă tuturor!

Live, din viitor.

2011-10-16T23:42:00.000+03:00

Etapa 5, Superblog 2011

Niciodată nu m-am gândit că aș putea fi în postura unui cercetător IT&C. Înclinațiile mele către tot ceea ce înseamnă domenii umaniste, însă, nu mă împiedică să îmi creez propria mea știință și propria mea tehnologie. Deși mă sperie ideea că omul ar putea fi înlocuit de roboți, în propriul meu univers pot să asigur evoluția științei și a tehnologiei în așa fel încât să nu dispară omul.

Nu v-am spus că lucrez de ceva vreme la Oktal.ro, un magazin online de unde puteți comanda cu încredere orice calculator sau alt produs tehnologic, pentru calitatea și eficiența care îi caracterizează. Am ales să vă dezvălui asta fix acum pentru că nu mai există amenințare din partea extratereștrilor sau a masonilor. Mi-a fost pregătită o călătorie în viitor cu o mașinărie creată de mine și colegii mei cercetători IT&C, ca să pot observa calculatorul viitorului pentru firma la care lucrez. Nu de alta, dar ei vor să fie cât mai pregătiți și să acopere toate nevoile și dorințele potențialilor clienți. Atâta timp cât sunt pregătiți, cu siguranță veți putea apela cu încredere la ei :).

Vă scriu direct din viitor. Până să trec la detaliile tehnice, să vă descriu puțin călătoria. Sunt în anul 2222, mi-a luat ceva timp până aici, nu știu cât pentru că ceasul meu e defect, se pare că. E drăguț Pământul din spațiu, aveam impresia că se crede la o petrecere universală (la propriu) cu tematica „îmbrăcăminte colorată”. E atracția serii (al naibii de lungă seara asta), pentru că toate celelalte planete se uită la el nonstop. Soarele a băut prea multă țuică de-asta de-a noastră, s-a amețit bine și emană lumină și căldură de milenii. Stelele și ele, tot pe-acolo, din când în când mai cade câte una de somn și celelalte nu se obosesc să o prindă. Faină petrecere în univers, dar eu am altă treabă, poate mă opresc la întoarcere...

Iată-mă aici, pe planeta Garitonia, printre oameni ocupați să inventeze, să creeze, să citească, să petreacă, să facă orice altceva în afară de a se plânge. Caut sediul Oktal - ce surpriză, e chiar în fața mea și arată al naibii de fascinant! Mă îndrept direct către departamentul nostru, să fur secretele noului calculator: Surprinzător, nu îmi vine să cred că mâna și mintea noastră pot crea așa ceva... Calculatorul ăsta la care aș putea contribui și eu, ca cercetător IT&C, nu mai stă pe o masă sau un suport, plutește datorită unor senzori care elimină gravitația din locul în care este plasat. E asemănător unui organism viu, are forma organului de simț vital pentru noi - ochiul - și clipește tot timpul. „The Eye” - așa o să-l numesc - are înregistrate toate cuvintele cunoscute de către om și are toate proprietățile unei minți artificiale. Produce totul la comandă (mâncare, haine, tot ce vrei), artificial, iar acum specialiștii lucrează la evoluția lui și vor să îl îmbunătățească în așa fel încât să poată produce totul la nivel consumabil. Datorită lui, poți fi în mai multe locuri deodată. Dacă vrei să mergi la plajă dar ai o ședință, nicio problemă, „The eye” proiectează holograma ta în sala de ședințe, înregistrează și gândește totul, iar tu poți să te relaxezi între timp; când vrei să să lucrezi pe ceea ce s-a discutat, un simplu click pe butonul virtual de pe telefon îți aduce holograma în fața ta. Și tu ai totul pregătit, ești tot timpul punctual și pe fază. Asta da viață, asta da activitate și producție! Lumea a ajuns la stadiul în care activitatea cerebrală înseamnă totul, iar omul a devenit multifuncțional și mai aproape de Perfecțiune.

Pentru Oktal.ro din 2011, a transmis, live din viitor, agenta Iroshghie 22. (Acum, mă abat puțin pe la petrecerea planetelor și a stelelor, să ne vedem cu bine și fie ca în 2222 sau chiar mai devreme să ne scriem de pe un calculator similar celui descris mai sus)!

România 3D

2011-10-13T23:12:00.000+03:00


Etapa 4, Superblog 2011

Disper când văd atâta ipocrizie în jurul meu. M-am săturat să aud la orice colţ de stradă oameni care îşi critică ţara în ultimul hal şi care spun bancuri stupide referitoare la contextul actual. Nu sunt o patrioată convinsă în accepţiunea comunistă, aşa cum sunt foarte mulţi cetăţeni ai "Epocii de Aur", dar ştiu că nu avem niciun drept să reacţionăm în felul ăsta atâta timp cât refuzăm orice oportunitate şi suntem indiferenţi. Vă spun sincer că îmi iubesc ţărişoara pentru că ştiu ce poate să devină. Pentru că nu aş schimba niciodată orăşelul ăsta enervant de liniştit pentru altceva. Mă opresc aici, ca să nu supăr pe nimeni.

V-am povestit vreodată despre prietenul meu Giussepe? Lui Giussepe îi plac drumurile. E foarte pretenţios. Vrea ce e mai bun pentru el. Giussepe e tipul omului enervant de perfect(ţionist). Oricum, v-aţi dori să îl cunoaşteţi. Nu v-am spus că vine din Scoţia şi cântă la cimpoi. Şi tocmai s-a gândit să îmi facă o vizită şi să o cunoască pe Românica. (Apropo, încă îşi caută perechea.) Aici a intervenit şi panica. Oare cum aş putea să găsesc eu nişte locaţii potrivite pentru gusturile lui exagerat de selecte? Cum aş putea să egalez peisajele tipice scoţiene cu ceva cel puţin la fel de bun în România? Şi, în primul rând, cu ce?

Mă consider un om norocos câteodată, tocmai pentru că de foarte multe ori soluțiile vin la mine fără ca eu să fiu nevoită să le caut prea mult. Și așa cum probabil intuiești după ce ți-am zis chestia asta, soluția a venit întâmplător la mine și acum pot să îl plimb pe Giussepe datorită celor de la Autonom Rent a Car, cea mai mare firmă de închirieri de mașini din România. Acum, mai lipsește un itinerar pe care l-am stabilit foarte ușor. Pur și simplu am ales din perspectiva omului care vrea să experimenteze ceva nou și am mers pe considerentul că dacă eu am fost impresionată de locurile pe care le-am văzut aici, cu siguranță voi reuși să impresionez și un scoțian...

Fără să ezit, îl duc pe Giussepe pe Transfăgărășan. I-ar prinde bine niște exerciții de admirație, zic eu... Transfăgărășanul e, pentru mine, locul în care pot să mă bucur de zăpadă când plec la mare, sau să fac oameni de zăpadă încă din octombrie. E locul în care găsesc inspirație și liniște și în care nu mă simt prost că privesc lumea „de sus”. Natura în toată splendoarea ei. Ar putea cânta la cimpoi acolo și ar putea înțelege că, într-o singură zi, poți trece printr-un an întreg. Transfăgărășanul cheamă toate anotimpurile și dă o petrecere. Giussepe e și el invitat.

L-aș smulge din peisaj și -aș face să își lase capul în norii de acolo, dar nu înainte de a-l arunca în mare, la Vama Veche. Știu că Giussepe va fi impresionat de spiritul din Vamă. Acolo e parcă tărâmul tinereții veșnice. Prea dulce spus, probabil. Ce am învățat din Vamă? Că acolo se trăiește și atât. Acolo nu există zi sau noapte, acolo e pur și simplu Moment. Lui Giussepe i-ar plăcea asta, pentru că e singurul loc în care neconvenționalul nu echivalează cu vizita la spitalul de nebuni. Și aici ar putea să cânte la cimpoi pe malul mării până dimineața...

Și, după alternanța asta rapidă și bruscă de munte-mare, de cer-pământ, l-aș mai duce într-un loc: Sighișoara și restul orașelor medievale de la noi. E imposibil să nu fii copleșit de încărcătura spirituală și culturală a acestor locuri. Simți că poți călători în timp. În costumul tradițional scoțian, Giussepe se va simți perfect, știu asta. De ce am ales fix destinațiile astea și în ordinea asta? Diversitate, atmosferă, spontaneitate sunt ingredientele care pot da pe spate orice pretențios.

Avem o Românică frumoasă, dar suntem prea proști ca să ne folosim de asta. Măcar am făcut un străin fericit, dacă nu am putut pune punct bancurilor stupide de la colț de stradă...

Guilty pleasures.

2011-10-12T18:53:00.003+03:00

Etapa 3, Superblog 2011

„Condamnăm neîncetat pasiunile; le imputăm toate nefericirile omului și uităm că ele sunt și izvorul tuturor plăcerilor sale.”, spunea Diderot. Vreau să fiu sinceră cu voi. Și o să vă spun că mă simt al naibii de bine că sunt muritoare și că nu mă aflu încă în Grădină. Dintotdeauna am crezut că zeii sunt invidioși pe noi tocmai pentru că efemeritatea ne face să fim speciali, să trăim totul la maximum. Să încercăm extremele. Să simțim de 1000 de ori mai mult decât ar putea-o face ei vreodată.

Viața are două grade de comparație. Nu trei. Nu există viață cu trei grade de comparație. Viața are gradele comparativ și superlativ, pentru că și tu, și eu, avem un eu interior atât de orgolios și de plin de sine încât nu ar putea concepe vreodată că el nu poate fi „mai” sau „cel mai”. Alergăm într-una după „mai” și „cel mai” și, în cursa noastră egoistă și nebună se consumă totul. Se consumă ani, tinerețe, fericire, lacrimi, zâmbete, pasiune, totul. Știți cum e maratonul ăsta? Exact ca și eliberarea aceea explozivă pe care o experimentează fiecare dintre noi la un moment dat. Exact ca atunci când te oprești în mijlocul drumului și apoi o iei la goană, dar nu te mai poți opri. Pentru că îți place senzația pe care o ai când vântul îți taie pur și simplu pielea, pentru că adori să simți adrenalina, pentru că nu poți să te oprești, pentru că îți place prea mult să îți auzi propria inimă bătând, pentru că... Iubești senzațiile.

Pentru că știi că îți face rău și totuși vrei să continui. That's the point with our little "guilty pleasures". Am aflat un secret, oameni buni, despre ASUS. Inclusiv ei au o plăcere vinovată care pur și simplu îi scoate din minți. Ce e special la plăcerea asta e faptul că se molipsește și ne înnebunește pe toți.Excesul suprem poartă numele ASUS Automobili-Lamborghini VX7. Un laptop excepțional de puternic ascuns într-un șasiu metalic extrem de rezistent, cu un palmrest de piele și un capac aerodinamic, vopsit asemenea bolizilor din care este inspirat, cu o vopsea neagră, metalizată. Propulsat de cele mai puternice procesoare ale momentului în combinație cu cele mai puternice soluții grafice, VX7 transmite un mesaj foarte clar. Puterea și eleganța au o nouă întruchipare.

Cum să nu îți dorești așa ceva? Cum să nu te simți fericit că ești om și că poți alege ce vrei, că poți să faci anumite răutăți în mod conștient, și fără să le regreți? Și dacă tot vorbim de plăceri vinovate, și dacă tot e vremea destăinuirilor, am și eu un ”guilty pleasure”. Îmi place să mă joc cu oamenii. Cu viețile lor chiar.Să-i observ, să-i analizez, să le văd fiecare punct vulnerabil și apoi să apăs pe buton. Știți, ca și în desenele copilăriei, Dexter, numai că butonul ăla mare și roșu e tocmai vulnerabilitatea oamenilor. Îmi place să îi analizez atât de bine încât să le pot anticipa următorii pași, și să-i văd, mai apoi, speriați, îngroziți de lucruri care au o rezolvare atât de ușoară... Un alt guilty pleasure e faptul că mă amăgesc și îmi place să arunc în stânga și în dreapta cu iluzii și optimism. Se întâmplă să lovesc câte o persoană. Dar tot eu sunt cea care o va îngriji. Îmi place să greșesc, într-un cuvânt. Și adrenalina mea vine tocmai din faptul că nu știu niciodată ce mă așteaptă, ce urmează să se întâmple sau ce urmează să fac. Și nici nu vreau să știu.

„Omul cel mai prost e cel care nu a făcut niciodată o prostie.” Sau, omul cel mai plictisit e cel care nu își urmează instinctele. Doar fii tu însuți :)!

Voyage, voyage...

2011-10-11T22:13:00.000+03:00

Etapa 2, Superblog 2011

<<---- ... Și nu aveți idee cât de mult mă bucur că nu ați mai fost nevoiți să mă ajutați cu bagajele! Pentru că noul meu rucsac American Tourister e atât de practic și de simpatic încât nu l-aș da pe mâna nimănui! Plec, plec să mă bucur de viață în felul în care nu am făcut-o până acum... Să trăiesc, pur și simplu, clipa!

Sunt momente în viață în care ești absolut sufocat de atâta societate, de atâta civilizație, de atâtea responsabilități și îndatoriri, de atâția oameni care au prea multe așteptări de la tine, de atâta și atâta interes pentru imagine și pentru parvenire, încât îți vine pur și simplu să îți iei câmpii. Câți dintre noi nu au spus asta măcar o dată în viața lor? Și totuși, câți au avut curajul s-o facă? Câți și-au luat lumea în cap și au plecat numai cu un rucsac în spate pentru câteva zile, fără să le pese de haosul pe care îl lasă în urmă? Puțini, sau poate niciunul... Ai nevoie de acel dram de nebunie care să îți înlăture toate inhibițiile și care să te oblige să spui „da, man, vreau să plec și să nu mai aud de nimic!”. Și dramul ăsta de nebunie ni-l procurăm singuri, în timp...

Am decis să plec. Hai-hui. Câteva zile. Fără să știu de nimic din ceea ce am lăsat în urmă. Să trăiesc pur și simplu... Și nu am nevoie decât de spontaneitate și un rucsac în care să-mi car fericirea. Și, pentru că rucsacul e singurul meu însoțitor pe parcursul „escapadei”, am niște pretenții de la el, ca să mă asigur că ne vom înțelege bine tot timpul: rucsacul meu trebuie să fie roz, sau, în orice caz, vesel colorat, în conformitate cu starea mea de spirit. Și ca să nu am surprize și să mă trezesc oprită de trecători serioși care mă întreabă chestii serioase. Un rucsac roz, un zâmbet larg și o privire aiurită îi va îndepărta cu siguranță de mine și îmi voi putea continua sejurul liniștită. Vreau ca rucsacul meu să fie suficient de încăpător încât să intre în el un prieten. S-ar putea să am nevoie de companie, sau s-ar putea să își dorească să îmi facă o surpriză, așa că prefer să îl pot lua în bagajul meu fără să știu că îmi face probleme. Vreau să hoinăresc în locuri cât mai diverse: nopți pe malul mării, dimineți la munte, după-amieze culturale prin muzee și orășele vechi de când lumea, seri liniștite la cafenele la fel de liniștite... Deci, rucsacul ăsta al meu va trebui să fie clasic, multifuncțional, potrivit pentru orice împrejurare (să fie bun și pe post de pernă când adorm pe plajă privind stelele, să fie bun și pentru cărțile mele, și pentru completarea ținutei nebunești, și carte de vizită pentru tipa asta ciudată căreia nu-i pasă de ce a lăsat în urmă și a plecat în lume pentru câteva zile).

Plec hai-hui pentru câteva zile care sper să dureze o eternitate. Plec și am cu mine rucsacul meu, în care încape un univers întreg.

...Because time forgets.

2011-10-08T03:49:00.001+03:00

Etapa 1, Superblog 2011

Se spune că „muzica nu este altceva decât mijlocul prin care ne vorbește timpul. Ea ne face să-i simțim trecerea.” Am încercat să-mi imaginez o lume lipsită de sunet. Și mi-am dat seama că nu mă tem de moarte, ci de tăcerea pe care aș fi nevoită să o ascult după. Nici așa nu e bine spus, pentru că, la urma urmei, și tăcerea are muzica ei. Nimeni nu s-a gândit la tăcere ca o prelungire infinită a melodiei, nu?

Să vă spun ceva despre mine. Destinul mi-a dat un portativ pe care l-am umplut, de-a lungul timpului, cu note muzicale. La început, fără să țin cont de vreun criteriu anume, nici de game, nici de chei, nici de tonuri sau semitonuri, compunându-mi viața dintr-o simplă înșiruire de note muzicale. Chiar și eu am fost la un moment dat o notă muzicală. Întâmplarea a făcut să ajung pe linia 5 și să văd mai departe. Și atunci am observat că portativul meu are un final. Am privit în urmă și nu am reușit decât să aud o muzică haotică pe care am reușit să o transform într-o rapsodie. Nici eu nu știu cum, dar tind să cred că notele mi-au fost aranjate de amintiri, de simpla privire detașată pe care am aruncat-o trecutului, în disperarea de a-i da o formă. Muzica e oriunde și în orice. Se simte inclusiv în tăcere. E o stare de spirit pe care puțini știu să o trăiască, deși toți o ating la un moment dat. Am învățat să fac din sunete cele mai frumoase amintiri. Am învățat să mă regăsesc în muzica tăcerii, în special, a vântului, a privirilor, a mării, a stelelor, a frunzelor răvășite de durerea noastră și a nopților pustii cu lună. În spatele fiecărui lucru frumos, se află un fel de durere. O durere plăcută, resimțită în orice sunet. În orice amintire.

Nu mi-e rușine să recunosc că mă număr printre oamenii care sunt dependenți de amintirile lor și care trăiesc încercând să își construiască viitorul din amintiri perfecționate. E viciul meu să mă întorc, mereu și mereu, în trecut, să mă redescopăr și să îmi analizez reacțiile, cuvintele și experiențele. Dar întotdeauna am nevoie de un stimul, de un sunet care să mă ducă departe. Pentru mine, există o singură rută viabilă către amintire: pianul. Fiecare notă ieșită din degetele unui vrăjitor de suflete are puterea de a mă determina să-mi amintesc.

M-am săturat, m-am săturat de faptul că lucrurile nu merg niciodată strict în direcția pe care o vreau eu. M-am săturat să nu știu nimic despre mine și despre ceilalți, așa că prefer să uit și să mă întorc printre sertarele mele ticsite cu amintiri. În liniștea perfectă din zorii dimineții, vântul de afară, care zguduie cu putere fiecare fir de praf și care șuieră cu atâta furie în geamul meu, nu reușește decât să mă înspăimânte. Poate nu-i mai înțeleg muzica. Poate la concertul de mâine seară va reuși să își dirijeze filarmonica și să mă facă să simt. Atâta tot. Ego-ul meu urlă și îmi spune că nu are răbdare până la concert. Se vrea liber, iar eu nu pot decât să îi fac pe plac.

Pornesc râșnița asta pe care încă îmi permit să o numesc un fel de „mașină a timpului” și Mozart, Bach și Chopin mă aruncă în Amintire. Sunt melancolică (știu, vine toamna), revoltată, nostalgică, îndrăgostită, împietrită, pierdută într-un timp inexistent pentru cei din jurul meu. Am auzit între timp că s-au inventat alte „mașini ale timpului” - Asus N55 și N75, care au capacitatea de a aduce pianul sau geniile muzicale mai aproape de mine prin calitatea cu care îmi imprimă în suflet Sunetul. Asta înseamnă că pot să rămân mai mult în sertarele mele cu amintiri.

„Și restul e numai Chopin, și tăcere...”

Paralelă.

2011-10-01T22:44:00.002+03:00

Amestec de stări. Libertatea de a-ți permite să pleci, să fugi cât mai departe de tine și de cunoscuți și de a te reconstrui. Spontaneitate și instinct. Aceeași eu, întotdeauna altfel. Printre zâmbete fugare, printre frunze care parcă în sfârșit încep să prindă culoare și să mai și cadă (era cazul, greutatea amintirilor și a regretelor a ajuns să le apese atât de tare încât nu au mai putut suporta povara), o idee răzleață îmi încolțește în minte:

Am observat că liniile paralele reflectă perfecțiunea. Din ce punct de vedere? Păi, dacă viața mea și cu viața ta ar fi paralele, dacă viața ta și viața ei/lui ar fi paralele, lucrurile ar sta altfel. Pentru că paralele merg alături o eternitate și încă puțin tocmai pentru că își doresc să se întâlnească la un moment dat și altfel decât așa. Se văd întotdeauna, dar niciodată nu au posibilitatea de a-și face rău. Așa ar trebui să fie iubirea. Sau așa e. Diferența dintre oameni și paralele e că oamenii își fac rău singuri și le fac rău și celorlalți, în intersecțiile lor încâlcite și lipsite de sens. Sunt o dreaptă și am alături o altă dreaptă. Paralelă.

Pentru bloggeri :).

2011-09-29T15:56:00.003+03:00

Ei bine, am fost cam leneșă în ultimul timp și nu am mai scris nimic pe blog. Nicio problemă, sunt doar într-un moment vegetativ în care nu îmi place nimic din ce scriu și nici nu am inspirația și starea necesară. Dar, pentru că îmi place să fiu zi de zi la curent cu tot ce se întâmplă în blogosferă, am aflat de pe blogul Cristianei Șandru despre un concurs pentru bloggeri, și mi s-a părut interesant ceea ce am citit acolo. Prin urmare, m-am înscris și eu, sunt convinsă că va fi o experiență altfel din care cu siguranță mă voi alege cu amintiri faine și prieteni noi. Mai multe detalii pentru cei interesați găsiți AICI. Sfatul meu e să vă înscrieți, nu aveți nimic de pierdut :)

Baftă, și ne citim cât de curând!

Lecția de azi.

2011-09-22T16:57:00.000+03:00

Un singur lucru vreau să știți azi. Mi-a luat și mie ceva timp să-l învăț, dar cred că am reușit, în cele din urmă. Citește o dată ce scrie mai jos. Citește de două ori. De trei, de patru, de zece. De câte ori este nevoie ca să fii sigur că ai reținut. Și dacă mai ai dubii... Mai citește o dată, fă un pas în spate și privește-te-n oglindă. Închide ochii. Poți să fii orice.

Frumusețea ca armă.

2011-09-13T15:57:00.002+03:00

Pentru astăzi, vă las cu un fragment pe care l-am găsit în timp ce lecturam o carte. Îi aparține lui Alice Năstase, și eu personal m-am simțit foarte aproape de spusele ei...

„Ceilalți lupi m-ar sfâșia dacă ar ști că urletul meu e în realitate un plâns.” (Octavian Paler)

„Sunt om și nimic din ceea ce este omenesc nu mi-e străin. Tânjesc după înțelepciune. Mă emoționez în fața cuvintelor turnate în forme perfecte. Invidiez geniul, coerența, profunzimea spiritelor mari. Ard de admirație în fața a tot ceea ce poartă semnul infinitului.

Și totuși, dacă deasupra mea ar pogorî un miracol care mi-ar da dreptul să-mi pun o singură dorință, prin care să cer să fiu altcumva, altceva, mai ceva decât sunt, n-aș avea destulă tărie să strig după o înmiită putere de muncă. N-aș avea curajul să cer minunea erudiției. Nici virtutea construcțiilor artistice desăvârșite. Nu m-aș încumeta să cer descuierea porților către lumile spiritului etern. Prea lungă mi s-ar părea calea până la salvarea sufletului nemuritor. ..

Oglinda are două fețe! a strigat Barbra Streissand într-un film pe care l-a regizat chiar ea. Ca să primească dragostea după care tânjește, ca să aibă dreptul la fericire, o femeie trebuie să fie - fir-ar să fie! - înainte de orice altceva, frumoasă. La ce bun să ne prefacem? Condiția e obligatoriu necesară. Și, ca să fie toate destinele feminine complicate, nu e nici măcar suficientă! Șlefuirea întru împlinire începe abia după ce cloisonné-ul a fost pus la punct în cele mai mici detalii și nuanțe.

Ce să faci dacă nu te-ai născut la umbra unei amprente genetice norocoase? Pe dracu-n patru! N-are rost să te resemnezi într-o lume în care criteriul primordial de acces la fericire este ambalajul lucios și fără denivelări scăpate de sub control. Până la urmă, poți avea și tu ceea ce au celelalte și mai mult decât atât. Într-un univers în care toate femeile sunt frumoase, cele deștepte au câștigat din start toate bătăliile.

Nu mai există de mult caste ale înfățișării. Trăim într-o epocă în care a fost abolită condamnarea la urâțenie. Frumusețea este o armă și trebuie să învățăm unde și cum o putem afla sau achiziționa, cum o putem utiliza cu măiestrie fără s-o uzăm. N-are rost să plecăm ochii în pământ și să mimăm jocul indiferenței. În acest veac se poartă frumusețea și trebuie să muncim, să asudăm, să economisim, să flămânzim, să ne încordăm, să ne dăm de trei mii de ori peste cap ca s-o dobândim. E nedrept, e ridicol, e dramatic, dar nu se poate altfel.

Dacă deasupra mea ar pogorî un miracol care mi-ar da dreptul să-mi pun o singură dorință prin care să cer să fiu altcumva, altceva, mai ceva decât sunt, aș cere, cu nesmintită încăpățânare, frumusețea. Sunt femeie și nimic din ceea ce este femeiesc nu mi-e străin.”

(Dincolo de bine, dincoace de rău, Alice Năstase)

Mascara și lună plină.

2011-09-12T14:32:00.001+03:00

O ultimă noapte liniștită acompaniată de gânduri, multe gânduri. Lună plină, aer proaspăt, o adiere ușoară de vânt și un ultim răsărit privit de pe fereastra de la etajul 3. Gata cu vara și cu momentele de adâncă nostalgie. E timpul să revin cu picioarele printre pământeni și să îmi văd de viitor.

Azi dimineață, pregătindu-mă pentru revederea unor locuri și oameni dragi, mi-am dat seama de ceva. Un rimel e foarte important pentru o femeie. Nu doar pentru că îi dă încredere în ea însăși și pentru că îi înfrumusețează privirea, ci și pentru că o determină să fie puternică, să nu plângă. M-am simțit obligată să îmi opresc lacrimile pe drum ca să nu am ochii plânși, ca să par mai puternică, mai sigură pe mine, ca să nu îmi înnegresc ochii și așa mult prea căprui cu rimel și dermatograf umed. Și am reușit să-i mint pe toți.

Mi-am pus veșnicul sacou albastru pe mine și am plecat spre un nou început plină de teamă și speranță. O altă mască. Și uite cum omul face din orice are un paravan pentru adevărata lui personalitate... Și uite cum reușește să mintă frumos, să debordeze de optimism și să capete puteri supranaturale, mințindu-se chiar și pe el însuși că poate muta munții din loc. Și acum îmi dau seama și că îi compătimesc pe Adam și Eva și că pot să le justific „păcatul”. Goi pe dinăuntru și pe dinafară, erau obligați să fie ei înșiși. Nu au făcut decât să caute un paravan după care să se ascundă și în spatele căruia să evolueze. Am fi mai chinuiți dacă și noi am fi obligați să fim întotdeauna noi înșine. Măștile ne ajută să ne recompunem și să fim mai mulți oameni odată, și totuși, întotdeauna aceiași.

Port în geantă tubul de mascara și luna plină în suflet. Și sper să fiu la fel de fericită ca și acum.

A văzut cineva un Eu?

2011-09-10T03:26:00.005+03:00

Dacă aş fi zeu, aş crea o lume mai bună, în care nu ar mai exista moarte. În care oamenii nu ar avea nevoie de oameni şi nici de alte puncte de reper cu care să se măsoare sau pe care să şi le fixeze drept idealuri. O lume în care perfecţiunea relativă ar fi perfectă. O lume de o mie de ori mai bună decât asta în care trăiesc acum.

Frustrarea mea de azi? Viaţa limitată. Nu mă consolează cu nimic ideea că trebuie să trec prin toate experienţele ca să fiu un om împlinit, nici că moartea e doar o trecere sau că asta e legea firii. Cu absolut nimic. Vreau altceva şi înnebunesc ştiind că mi-e imposibil să schimb asta. Frica de oameni şi împlinirea relativă. De ce trebuie să mă compar în permanenţă cu ceilalţi şi să găsesc de fiecare dată o variantă mai bună prin care aş putea ajunge la ţelurile mele? Faptul că vreau să fiu la înălţimea aşteptărilor celorlalţi nu mă face cu nimic mai bună. Mă risipesc într-o mie de alte suflete şi nu mă mai regăsesc.

Am o lipsă acută de stimă de sine. De ce nu s-a gândit nimeni să inventeze suplimente alimentare şi pentru asta, aşa cum au făcut cu toate celelalte vitamine? Nu vreau decât o capsulă care să aibă ca efect mulţumirea de sine şi împlinirea. Egoismul meu urlă şi îşi cere drepturile, iar eu îl privesc neputincioasă şi îmi induc ideea că trăind pentru ceilalţi îmi compensez lipsurile. Am nevoie să învăţ să trăiesc prin ceilalţi, şi abia apoi pentru. Am nevoie să mă regăsesc şi să mă leg în lanţuri ca să nu mă mai risipesc într-o mie de zări. Am nevoie de o personalitate.

Mă revolt împotriva întregii lumi şi împotriva tuturor amintirilor mele mai mult sau mai puţin bune şi sper să devin Ceva. Să mă pot numi cu mândrie Om. Şi apoi, toate frustrările vor dispărea de la sine...

A wish for Leaders.

2011-09-06T14:27:00.004+03:00

Cei care au încercat măcar o dată în viață să își atingă un scop, cei care au luptat pentru o idee, care s-au străduit sau cel puțin au dorit să schimbe lumea, se vor regăsi în rândurile de mai jos... Acum, știu și eu că tot ceea ce am interpretat înainte ca fiind cele mai mari eșecuri nu au însemnat altceva decât cele mai importante etape către dezvoltarea și împlinirea mea. Nimic nu este întâmplător, nici măcar experiențele pe care le consideri „ratate”. Va veni o vreme când vei realiza că ai avut mai mult de câștigat din ele decât din toate succesele adunate la un loc...

I sincerely wish you have the experience of thinking up a new idea, planning it, organizing it and following it to completion, then having it to be magnificently succesful. I also hope you go through the same process and have something fail terribly.

I wish you could know how it feels to run with all your heart and loose horibly.

I wish that you could achieve some great good for mankind and have nobody know about it except you.

I wish you could find something terribly worthwhile that you deem worthy of devoting your life.

I hope you become frustrated and dissatisfied enough to begin to push back the very barriers of your own personal limitation.

I hope you make a stupid untehnical mistake and get caught red handed and are big enough to say the magical words: ”I was wrong!”.

I hope you give so much of yourself that some days you wonder if it's worth at all.

I wish for a magnificient obsession that will give you a reason for living and purpose and direction and elan in life.

I wish for you the worst kind of criticism for everything you do, because that makes you fight to achieve beyond what you normally would!

I wish for you the experience of LEADERSHIP!!!

...Am trecut prin câteva etape, dacă nu prin toate, și sunt dispusă să mi le asum din nou și din nou, atâta timp cât nu renunț la ambițiile mele. Vreau să privesc în urmă și să fiu, la un moment dat, mulțumită de ceea ce am realizat. Vreau să am încredere în oameni. Și nu pot face asta decât asumându-mi riscuri...

Remember yesterday...

2011-09-05T01:58:00.010+03:00

Și uite că am revenit după câteva zile absolut superbe... Vara s-a dus, parcă mai repede ca niciodată, și eu vă promisesem în postul anterior că urmează să vorbesc despre tot ceea ce a însemnat vara asta pentru mine. Pe scurt, a însemnat mult. A însemnat enorm. Și o să încep prin a vorbi despre experiența care mi-a marcat vara - proiectul „Despre tine pentru viitorul tău!”.

M-am înscris fără gânduri prea mari, fără așteptări și fără să îmi pese prea mult, pentru ca acum să mă gândesc în fiecare moment la cât de mult a însemnat pentru mine. Când soarta îți scoate ceva în cale, știe de ce! Totul a început cu seminarul regional, de acum 2 luni, și a culminat cu seminarul național de la care tocmai am revenit. Ambele au fost experiența faine, dar cea din urmă a întrecut-o pe prima. Să vă povestesc puțin...

30 august 2011, ora 6 dimineața, Cugirul așteaptă trenul după o noapte nedormită. Se pare că am început dimineața cu stângul - Cristina uită acasă scenariile, Alex nu își caută cutie, trenul din Alba întârzie 90 de minute, prima prezentare nu a fost așa cum vroiam noi să fie... A fost doar o impresie, pentru că au urmat activitățile de cunoaștere outdoor datorită cărora ne-am înseninat ziua. Am întâlnit o echipă de oameni minunați - Energy Willow - alături de care am lucrat în cele cinci zile, împreună cu facilitatorul nostru, Cătă. Prima zi s-a lăsat cu voie bună în cameră și prin hotel.

31 august 2011 - Dimineața prezice o zi bună. Începem cu sesiunea de creativitate și inovație, care a fost pur și simplu genială. Am simțit pentru prima dată că toate gândurile și ideile mele pot fi valorificate fără ca cineva să mă privească strâmb. „No limits”, ni s-a spus. „Out of nothing came something”. A fost cea mai creativă zi de până acum. Dintr-un carton de la hârtia igienică am reușit să creăm un suport de transportat furnici radiate, care aveau toate condițiile necesare ca să își revină complet. În cea de-a doua parte a zilei am lansat un serviciu al firmei noastre, și anume un Centru de Relaxare și Înveselire, care avea în componență și o mașină de Gâdilit, care i-a amuzat pe toți pe parcursul șederii noastre acolo. Pentru că s-a întâmplat să fim nevoiți să primim feedback de la echipele de studenți, am fost puțin „în gardă” și ne-am opus oricărei încercări a lor de desființare. În urma discuției ne-am ales cu o fobie față de departamente, fonduri de investiții, și cu ceva mai mulți nervi. Ulterior, marele nostru critic ne-a devenit partener de afaceri. Mulțumim pentru tot, Andrei! Chiar dacă mi-ai fost puțin antipatic la prezentare, apreciez tot ceea ce ai făcut după și regret că nu am avut mai multe discuții fără sens. Așteaptă-ne pe la Sibiu, oricum :D! Ești o persoană deosebită :)... Seara s-a lăsat cu un foc de tabără care ne-a făcut să ne simțim într-adevăr la munte, cu „My favourite celebrity” party și cu cele patru mari titluri - Secret de stat, Celebritate în devenire, Mișcarea de rezistență și Geniu pustiu atribuite... tricourilor noastre. După party, camera 210 a organizat Priveghiul Verii, la care am invitat pe toată lumea. S-a lăsat cu adevărate momente de reculegere și cu tot tacâmul.

1 septembrie 2011... A treia zi și atmosfera devenea din ce în ce mai tensionată. Se apropia pitchul. Am avut sesiunea de Marketing & Comunicare pe care am lucrat foarte mult întreaga zi încercând să ținem cont de feedback-ul dur din ziua anterioară și se pare că am reușit. Din păcate, a început ploaia și drumeția pe munte s-a transformat în muncă pentru pitch. Am ratat masa, mulți au ratat și party-ul (Rock and roll), și s-a stat pe holuri, prin recepție și prin camere ca să se muncească. După miezul nopții, ne-am recuperat.

2 septembrie 2011 - proba de foc. Emoții și atacuri de panică întreaga zi. Ultima sesiune - Leadership & Management. Toată veselia s-a transformat în seriozitate și fluturași tremurători. Noi am fost în prima sesiune și ne-am descurcat foarte bine în fața juriului alcătuit din trei antreprenori profesioniști. Odată scăpați de stres, ne-am făcut de cap prin hotel și prin împrejurimi, am citit și am discutat cu alte echipe care intrau după noi. Fără să ținem cont că suntem concurenți, îi sfătuiam ce să facă diferit de noi ca să nu greșească și le acordam tot sprijinul de care aveau nevoie. Seara, ne-am revăzut în formula de 87 la cina festivă și respectiv premiere. Am plâns jumătate de oră, după care ne-am costumat și am coborât la „Gangster party (Al Capone gen)”, unde ne-am simțit extraordinar. După, am transformat Priveghiul Verii în Priveghiul nostru.

3 septembrie 2011 - s-a cam încheiat totul... Fețe plouate întreaga zi, zâmbete, îmbrățișări, poze, amintiri, jocuri, discuții de final, feedback. Nimeni nu vroia să plecăm. Poate tocmai de-aia era să pierdem trenul, uitând de noi prin Predeal alături de Cătă și Energy Willow. Am rămas cu niște amintiri extraordinare și cu niște prieteni deosebiți.

Acum, o să menționez câteva „faze memorabile” care au devenit laitmotive ale seminarului:

„Eu dorm pe noptieră cu cărțile” (eu în gară).
„Oare Aristotel purta halat de baie?” (idem).
„Zâmbiți din gene, vă rog!” (în gară, la poză).
„Cât e trenul?” (în loc de cât e ceasul, by Cristiana Șandru)
Am mers la Biroul de Informații ca să întrebăm unde-i baia...
Roșia perversă (laitmotivul primei seri și prima undă de șoc pentru Profa).
Am spasme! (replică utilizată deosebit de frecvent de Alex Leonte, devenită celebră).
Cu trena prin hotel... (l-am acoperit pe Alex cu un cearșaf, ca să îi ascundem costumația înainte de prezentare, așa că am fost nevoiți să îl purtăm prin hotel ca pe o mireasă, și să nu ripostăm dacă turiștii se uitau la noi ca la nebuni).
„Pentru orice nevoie, apelați la mine!” (by Paul) - mulțumim că ești atât de binevoitor, apropo :))!
Roxi: Merg în spate să văd motanul. Andra: Ce drăguț, are pui?
Cristiana de la etajul 7: „Ce adânc e hotelul!”
Sergiu, îndreptându-se spre lift: „Vai ce mă doare foamea de la burtă!”
Alex Leonte, în prima seară, a lăsat în pliculețele destinate sugar cubes-urilor câte un bilet cu „LEONTE e zeul tău. Templu - 310”. Din ziua următoare, peste tot unde întorceai capul auzeai vorbindu-se numai despre Zeu și templu. Când Zeul arunca ceva pe balcon, ceilalți strigau „Zeul a aruncat, luați, mâncați!”. Când Zeul intra undeva, începeau aplauzele, iar fetele făceau permanente vizite la Templu.
Canapea mică sau canapea mare? Canapea să fie!
Fata cu halatul (eu și halatul meu de nedespărțit am avut parte de niște momente mai puțin obișnuite, care au cauzat anumite reacții. Și halatul a devenit piesa de rezistență!)
Priveghiul Verii despre care v-am vorbit deja ne-a făcut cunoscuți...
Metaforele noastre (noapte și tren).
Oana exclamând „Pe Andrei l-a lăsat pistolul!!” la gangster party.
Domnul Gâdilici
Punctul MEU de vedere de la sesiunea lui Marius
Baia lui Paul
Fete supărate pe hol - „Am fost la templu și nu am găsit zeul acasă”.
Cristina Buta care îi oferă șefului de juriu cartela de la cameră în loc de cartea de vizită.
Bancul traumatizant cu degetele.
Uite mâinile! (același efect).
Memorabila Cristiana cu replica „unde-i Andra?”, bătând pe la toate ușile și întrebând pe oricine asta, în disperarea de a intra și ea în cameră...
Ăla-i Luna sau Soarele? Nu știu, dar are doi ochi. (Cristiana și cu mine pe balcon, după 3 zile de muncă epuizantă).
Burta mea, stăpâna mea - deviza de pe tren a înlocuit deviza „clientul meu, stăpânul meu”. Așa că o tanti a venit să ne dea două pungi de ronțăieli pe care nu le putea mânca. Am fost cei mai fericiți!
Chelnerul trecând și servind lumea pe tren, către noi: „Suculeț?” Cristiana: „Nu, obosiți.”
Unde mi-e creierul? (întrebarea mea, în loc de unde mi-e creionul...)
Cristiana: „Plin de apă... ud, nu?” Eu: „Poftim?” Cristiana: „Fac un tetris.” (în loc de rebus).
Idei crețe - by Marius
„Trăiți în foame, beznă și răcoare?” - by Paul
Topice hot (Marius)
„Mulți oameni privesc creativitatea din anumite unghii.” (Marius)
Jazzer by Marius
În timpul sesiunii de Marketing și Comunicare... „Cum se comunica în timpul războiului? Din gură în gură.”
„Cum se făcea comunicarea pe mare? Cu tunul.”
„Cum știa porumbelul unde să ajungă? Avea ceva legat de picior.
Cristiana, la trei dimineața pe balcon: „E cineva online? (cri, cri, cri...) Mulțumesc pentru feedback!”

Și uite așa pot continua la infinit... Dar nu are farmec dacă nu știți contextul și atmosfera. Astea au fost printre numeroasele lucruri care ne-au făcut să ne simțim extraordinar. Organizatori și participanți, toți am ajuns o singură mare familie în timpul acestor zile. M-am simțit în mediul meu. Pentru prima dată am avut impresia că pasiunile mele, că ceea ce spun/fac/gândesc sunt lucruri constructive. Am întâlnit oameni pasionați, care vor să schimbe ceva. M-am simțit mai aproape de mine și mai aproape de ei. Așa că o să vorbesc câte puțin și despre ei... În primul rând, organizatorii: Ați fost minunați! Fără voi, nu era posibil nimic din ce s-a întâmplat! Mulțumim pentru răbdare, pentru prietenie, pentru cunoștințele împărtășite și pentru toate momentele noastre minunate...

Oana, Paul, sunteți oamenii care ați reușit să ne convingeți că nimic nu este întâmplător și că orice experiență te poate transforma într-un om mai bun. Am râs și am plâns alături de voi, am trăit emoții și am sperat.

Cătă, ești o persoană extraordinară. Mulțumim pentru răbdarea de care ai dat dovadă, pentru toate informațiile pe care ni le-ai transmis și pentru toate momentele frumoase pe care le-am petrecut în astea cinci zile. Nu te uităm prea curând :)! Și mulțumesc pentru cuvintele frumoase.

Sorin, chiar dacă nu ai interacționat foarte mult cu holdingul nostru, ne-ai rămas foarte drag :)!

Bogdan și Andrei, sunteți sufletul petrecerilor! Dansurile voastre nu ne lasă să stăm jos :))!

Marius, ai avut un impact deosebit asupra noastră cu sesiunea de creativitate :)! Mulțumim pentru încrederea pe care ne-ai inspirat-o și pentru deschiderea ta. Ah, da, așa cum Paul îi stresa pe cei de la Biorecy cu pronunția, ai făcut și tu ceva asemănător cu întrebarea: „BANIDEI fără idei?!” la care îți răspundeam tot timpul: „Nuuuuu, pleacăăăă, aveeemmm!” :)).

Adi, tu ești artistul simpatic din trupă. Mulțumim pentru cuvintele frumoase și pentru că ne-ai ajutat cu bagajele când aveam mai multă nevoie. Așteptăm picturi noi!

Ruxi și Alexandra, sunteți super ok, chiar dacă v-am cunoscu numai aici și nu și la regional.

Tibi, tu ai rămas în vârful turnului, lupul cel rău care ne terorizează cu suspansul, dar pentru asta, tot ne ești drag și vrem să te revedem :)!

Și sper că nu am uitat pe nimeni dintre organizatori... Apoi, vreau să îi menționez pe cei de la Energy Willow, prietenii noștri din Galați. Ne-am potrivit de minune! Dimineața ne storceam creierii pentru prezentare, iar seara ne reuneam pe balcon sau pe „tavan” la povești. Sunteți minunați, mulțumim pentru peleți și toate cunoștințele din domeniu pe care ni le-ați împărtășit. Sper ca Banii Verzi să se reunească și în iarnă, așa cum ne-am plănuit! Vă iubesc și mi-e dor de voi...

Andrei, Roxana și Iulia din Sibiu, mulțumim pentru logo și tot sprijinul acordat. Ne vedem prin preajmă!

Profa, nu am cuvinte. Mulțumim, vă iubim, știm că ați trăit alături de noi toate momentele și rămânem prietene întotdeauna!

Dani din Zărnești, ești un tip super ok! Ne știm de la regional și sunt sigură că urmează să ne revedem și cu alte ocazii...

Ei sunt oamenii care mi-au marcat vara. Sau, oamenii noi care mi-au intrat în suflet. Am devenit o familie de aproape 100 de oameni la „Despre tine pentru viitorul tău!” și știu că asta nu se va uita prea curând... Ce am dobândit? Multă încredere în mine, multă imaginație, mulți prieteni și „sugar cubes”-uri simple care m-au făcut să lăcrimez. Mă bucur că am stat de vorbă cu fiecare dintre voi și nu îmi doresc decât să ne întâlnim și peste ani realizați, așa cum văd și știu că putem cu toții. M-ați convins că întotdeauna vor exista oameni pentru care merită să lupți ca să îi ai alături. Voi sunteți oglinda mea!

Și, un ultim sugar cube pentru voi toți cei care m-ați făcut să cred că orice e posibil... Cu dedicația: Pe bune, vă iubesc!

Update

2011-08-29T19:56:00.002+03:00

E aproape toamnă. Trecerea asta e un eveniment important și acum mi-am dat seama că nu o să fiu acasă, în patul meu, cu laptopul în brațe, scriind despre ce îmi trece prin minte. Mâine plec la Predeal pentru cinci zile și nu știu ce mă așteaptă. Chiar dacă experiența din iulie a fost genială, nu pot să mă aștept la asta și acum, pentru că mi-e teamă să nu se întâmple exact invers. Așa că o să fac pe nepăsătoarea, până una alta. Nu îmi rămâne decât să promit că, la întoarcere, o să fac o trecere în revistă a ceea ce am trăit vara asta. Pentru că fiecare vară are un cuvânt de spus în personalitatea mea, și pentru că cea de anul ăsta chiar merită.

Până în trei septembrie, bucurați-vă de ultimele ore ale verii :)... Să ne citim cu bine!

Distanța dintre mine și mine.

2011-08-25T01:15:00.004+03:00

Se spune că oamenii primesc exact ceea ce merită. Pe bune? Și ce merită? Nu, nu vreau să cred asta. Cred că oamenii primesc exact ceea ce vor ei să primească. Exact ceea ce își fac cu mâna lor. De cele mai multe ori sunt incapabili să accepte că ei înșiși își construiesc destinul și pun pe seama oricărui alt motiv orice reușită. Sau orice eșec. Nu, oameni buni, cauza tuturor suntem chiar noi. Dacă suntem atât de puțin pricepuți în a ne urma propriile sfaturi, care vedem bine cât efect au asupra celorlalți, dacă dăm cu piciorul fiecărei oportunități care ni se deschide, dacă suferim, dacă plângem, o facem doar pentru că ne face o deosebită plăcere să ne lamentăm de propriile noastre limite. Suntem atât de limitați încât nici nu vedem că ne construim viața din limite. Vorbim de scopuri. Ne întrebăm într-una care este scopul vieții și ne fixăm scopuri în permanență. Și, la urma urmei, scopurile astea nu se dovedesc a fi decât niște limite. Niște limite pe care noi ne impunem să le atingem. Din limită în limită. Știți care-i culmea? Că de cele mai multe ori nu reușim să depășim nicio limită. Ne atingem scopurile doar relativ și ne mulțumim cu puțin. E bine și așa, nu?

O formulă: Viața=Limită! (!=factorial. Adică viața=limită1*limită2*limită3....*Limită. Cu majusculă. Adică ultima limită. Moartea. Unde limita=scop.)

M-am întrebat într-o noapte... Cum calculez distanța dintre mine și mine? Pentru că, deși pare ciudat, ea există acolo. Și e imensă. Mi-a trecut prin cap să o calculez în ani lumină. Dar nu cred că pot să mă supraestimez și să îmi atribui proprietăți de stea. În sensul denotativ. (Nu că nu mi-ar plăcea să atârn și eu de un cer și să licăresc). Se prea poate ca distanța dintre mine și mine să fie atât de mare încât să se poată calcula în ani lumină, dar nu, nu merge. Distanța dintre mine și mine se calculează în limite. În scopuri mai mici și mai mari. Adică tot în limite. Și distanța asta e o sumă imensă de limite mai mici sau mai mari, astfel încât o pot compara cu o prăpastie. Oricum nu mi-au fost dragi științele exacte, și poate tocmai pentru că, prin suita aia imensă de teoreme, axiome și formule nu se găsea niciuna cu ajutorul căreia să pot calcula distanța dintre mine și mine. (Știu că sunt egoistă, așa că nu te condamn că tocmai gândești asta).

Primesc în fiecare zi ceea ce merit. Pentru că nici măcar nu sunt în stare să îmi depășesc vreo limită, darămite să o ignor. Măcar mă apropii de acceptare. Ce accept? Accept faptul că destinul este propriul meu caracter și că nu se va schimba nimic în bine dacă voi sta cu mâinile încrucișate așteptând ca cineva să îmi rezolve problemele. Accept faptul că pot, pentru că vreau.

Împlinire

2011-08-17T17:01:00.007+03:00

Mă îndrept în noaptea nenăscutelor simțiri spre mine și mă întreb, de ce vin zorii speranțelor mai sângerii ca niciodată? Doar fiindcă în noi curge sângele clipelor desprinse din stele căzătoare pentru a muri? Sau fiindcă fiecare clipă în parte moare cu propria sa eternitate în privirile noastre apatice de atâta împlinire deșartă?...” (Sorin Cerin).

E bine să mergi desculț în zorii dimineții pe mijlocul unui drum, având certitudinea că nu te calcă nicio mașină. E bine să respiri aerul atât de curat și să zâmbești cu ochii închiși, în timp ce vântul îți suflă prin părul răvășit de prea mult dans. E bine să ai lângă tine persoane dragi, și să te simți atât de departe de ele... Să te simți mai aproape de luna gălbejită de pe cer și de stelele astea mincinoase care cad degeaba... E împlinire.

De multe ori mi-am regretat deciziile și mi-am blestemat cuvintele, reacțiile și atitudinea față de oamenii dragi mie. Am vărsat lacrimi inutil pentru lucruri stupide și am suferit din nimicuri. Dar întotdeauna am găsit o portiță de scăpare. Cu toate că „zorii speranțelor veneau mai sângerii ca niciodată”, măcar veneau și m-am ridicat de fiecare dată mai puternică, mai înțeleaptă. Cel puțin relativ. Mă simt împlinită, și nu aș schimba nimic din trecutul meu noroios nici să știu că lucrurile ar fi stat de 1000 de ori mai bine decât acum.

Împlinire deșartă? Poate. Dar măcar există. Și am trecut de zona celor care își blestemă viața și dramatizează în permanență orice lucru care li se întâmplă. Viața te face puternic. Te face indiferent. Și împlinit.

Îmi vreau maturitatea înapoi.

2011-08-17T16:23:00.004+03:00

Se presupune că pe măsură ce cresc, oamenii devin mai maturi. Mie mi s-a întâmplat exact pe dos. Rememorez (uneori întâmplător, alteori voit) anumite episoade ale copilăriei mele ce s-a scurs sub semnul nepăsării și al neștiinței. Am crescut confruntându-mă cu probleme a căror gravitate nici măcar nu o sesizam. Mi-am construit un univers... perfect, l-aș numi acum, în care singurele mele preocupări și griji se rezumau la descifratul literelor din abecedare vechi și cărți pentru copii, la privitul norilor din grădină și la zburdatul prin iarbă și flori cât e ziua de lungă. Mă regăseam în orice lucru simplu și nu mă temeam de nimic din ceea ce însemna natură (și aici mă refer la animăluțele pe care acum nu le pot suporta).

Mereu am avut senzația că trăiesc singură, că nu sunt ca ceilalți, și asta mă întrista enorm. Nici măcar nu zbăteam să înțeleg tot ce mi se întâmplă, luam totul ca atare și acceptam orice mi se întâmpla fără ca măcar să mișc un deget. Mi se repeta într-una că oamenii nu primesc decât ceea ce merită, așa că eram fericită. Când nu cunoști decât un anumit stil de viață, consideri că e normal tot ce ți se întâmplă. Am fost învățată să privesc realitatea în față, să fiu corectă și să nu mă abat din drumul meu niciodată, indiferent de ce ar spune oamenii.

Am crescut, și mulți oameni îmi spuneau că sunt prea matură pentru vârsta mea. Iar eu îi priveam ciudat, pentru că eram total convinsă că așa e normal să fiu. Nu știam că poți lupta cu realitatea, că poți fi altfel decât așa cum eram. Mai târziu, am avut de suferit din cauza asta. Copiii erau fericiți tot timpul și eu nu aveam decât o permanentă stare de neutralitate, de nepăsare, care se replia uneori în funcție de oameni și de situații. Nu vroiam decât să fiu un copil exemplar. Nu știu cât mi-a reușit, dar la un moment dat am obosit.

Nu știu când, cum și de ce m-am schimbat. Am devenit o naivă și o visătoare optimistă, care are impresia că poate realiza tot ceea ce își propune. Mi se pare imposibil, când mă gândesc că o bună parte din viață nu am îndrăznit nici măcar să sper sau să lupt. Ce e aia luptă, ce înseamnă să îți înfrunți destinul, ca ce chestie să visezi la un viitor când totul e atât de improbabil? Cum să contrazici niște principii și idei vechi de când lumea? Asta mă întrebam de fiecare dată când vedeam că în jurul meu există optimiști încrezători în ceea ce le-a pregătit destinul.

Am ajuns să fiu eu cea care își permitea să schimbe lumea în scris și prin gâduri care mai de care mai ciudate. Am ajuns să mă comport exact așa cum ar fi trebuit să fiu în copilărie. Surprinzător, totul mergea perfect, până când cineva a hotărât că e timpul ca imaginația mea să se privească în oglindă. De atunci, tot ce sper, tot ce visez se întâmplă pe dos. Oare îmi trăiesc iluziile atât de intens încât nu au cum să se întâmple și în realitate? Timpul are un defect: te lasă să trăiești o singură dată. Nu contează că ești pregătit sau nu să realizezi cât de importante sunt unele momente pentru tine. Le trăiești sau treci pe lângă ele, depinde de tine, a doua oară nu se vor întoarce.

Am reușit să controlez viitorul pentru un timp. Am sperat atât de mult, am visat atât de mult încât știam că tot ce îmi propun sau îmi doresc se va realiza, la un moment dat. Proprietate de zeu, nu? Eroare a universului, de fapt. Nu mi-a spus nimeni că lucrurile se schimbă subit și că eu trebuie să mă schimb odată cu ele, nici că obstacolele pe care ți le scoate viața în cale nu pot fi depășite cu ajutorul naivității și a atitudinii de copil. Nu mi-a spus nimeni că dintr-o persoană matură, care cunoaște prea bine realitatea, te poți transforma într-un om imatur, care crede în orice.

Îmi vreau maturitatea înapoi, naivitatea mă distruge încet, încet... Nu am avut timp să îmi construiesc o personalitate. Nu am avut timp să știu ce vreau, nici să învăț să îmi păstrez prietenii aproape sau să le câștig încrederea. Nu am avut timp să fiu sinceră nici cu mine, nici cu ceilalți. Și la ce folosește sinceritatea, în cele din urmă? Oamenii mint, voit sau nu. Și o vor face la nesfârșit. Îi amăgesc pe ceilalți și pe ei înșiși. Măcar să ne amăgim până la sfârșit, cu maturitate, cu capul sus, tari și nepăsători...

Șah mat.

2011-08-05T03:32:00.006+03:00

Undeva prin clasa a IV-a am învățat să joc șah. Mă fascina acest „sport al minții”, așa cum îl descriu toți. Se spune că se joacă detașat, logic, gândind în permanență la rece orice mișcare urmează să faci. Acum privesc altfel lucrurile. Acum îmi place să joc instinctiv, să atribui fiecărei tabere, fiecărei piese, câte un corespondent. Să identific jocul în sine cu viața. Și poate că asta mă definește. Pierd, de multe ori, și îmi realizez mișcările greșite abia după ce fac mutarea. Tipic nouă, oamenilor.

Alb și negru. Piesele albe sunt eu. Piesele albe sunt suma tuturor ipostazelor și măștilor pe care le folosesc în funcție de oameni și situații. Piesele negre sunt destinul meu, viața mea, și toate obstacolele pe care trebuie să le înfrunt. Piesele negre sunt oglinda mea în Univers, care, spre deosebire de mine, au capacitatea de a câștiga orice fel de bătălie, de a alege orice strategie de luptă, atâta timp cât pot distruge. Viața joacă dur.

Mut primul pion. Prima mea imagine, prima impresie pe care o las celorlalți. Viața blochează drumul acestui pion printr-o mutare simetrică, transmițându-mi clar și răspicat că prima imagine contează și că nu o mai poți modifica, în ochii celorlalți. Mai mut un pion, ca să îmi protejez prestanța în fața celorlalți. Adică afișez o atitudine nouă, care să nu permită nimănui să mă distrugă. Viața lasă aspectul ăsta în pace și face primul salt mai provocator. Scoate la înaintare un obstacol care merge în forma literei L. Își apără și ea pionul identificat cu imaginea de sine, cu prima impresie, doar că printr-o mutare mai inteligentă, probabil. Să fie asta Libertatea, atât de nobilă, de mândră, dar care, într-un anumit punct, te poate răni atât de tare? Sau Loilalitatea, calitatea pe care încă învăț să o deprind? Nu mă gândesc prea mult, trebuie să fac următoarea mutare. Scot și eu la înaintare aceeași piesă, ca să întăresc și să îmbunătățesc protecția imaginii mele. Viața face la fel. Cu celălalt cal. Spiritul de conservare se face simțit și viața mă ispitește cu și mai multă Libertate, cu și mai multe încercări de Loialitate. Mai mult ca sigur nu o să fac față...

Mă joc și eu cu puțină Libertate, fără scop, doar ca să îmi fac loc pentru rocadă, adică pentru o decizie semnificativă în ceea ce-mi privește destinul. Îmi apăr Libertatea cu Libertate. Viața face un pas înainte cu Regina, piesă care îmi dă fiori. Personalitatea proprie, probabil, capacitatea de a alege tot ce vrei să faci. Tot fără sens, fără scop. Pentru spațiu. Sau, cel puțin, eu nu pot să văd altceva... Următoarea mutare: un pion amenințat de calul negru. Nu mă tem, știu că această atitudine nouă pe care am afișat-o nu va putea fi desființată, pentru că este protejată de altă mască, de altă atitudine, de altă imagine... Viața se joacă puțin cu timpul și mută o tură. Scot un nebun la înaintare, adică un instinct. Viața își retrage Libertatea și își lasă pionul care blochează prima mea imagine fără apărare. Înaintez, sigură pe mine, cu ultima atitudine afișată, cu ultima mască pe care am scos-o la înaintare, atacând Libertatea. Viața înaintează, și ea, cu un pion, cu o nouă provocare. Am furat Libertatea. Am conștientizat că o pot controla, că trebuie să fiu precaută și am zâmbit mulțumită. Viața mă amenință cu Regina, piesa care alunecă atât de ușor printre celelalte, atât de parșivă, de înșelătoare... Mă gândesc să îi las Regelui – reprezentant al viselor mele, al vieții și al anilor pe care i-am irosit mai mult sau mai puțin -, așa că scot la înaintare Regina, cu doi pași în față, fără vreun scop anume. Viața îmi arată că am greșit jucând cu instinctul, așa că îmi dă două palme sănătoase. Am pierdut o piesă. Am pierdut o bătălie. Am pierdut...

Și așa poate fi viața. Ca o tablă de șah. Depinde de tine dacă ăi faci sau nu față. Depinde de tine dacă te bazezi pe instinct, pe logică, dacă ești optimist, destins sau încordat. Depinde de tine felul în care reacționezi când vezi că piesele tale ajung, rând pe rând, pe margine, și la final rămâi doar cu lucrurile esențiale. Asta în cazul în care nu le pierzi pe parcurs... Poți fi atât de concentrat în a-ți apăra alte piese, nu la fel de semnificative ca și visele tale, ca și ambițiile sau ca și împlinirea proprie și armonia cu sine, încât să pierzi exact esența... Sau poți fi dispus să sacrifici Timp, Libertate, Loialitate, doar ca să ajungi departe, ca să îi demonstrezi Vieții că nu te împiedici prea ușor. Dar știi ce? Niciodată nu vei putea da șah mat. Vei reuși să dai șahuri, atât. Tot tu vei fi cel care va fi obligat să se resemneze în momentul în care Viața îți va spune „șah mat”. Și știi de ce? Pentru că „șah mat” înseamnă moarte. Șah mat înseamnă jocul se încheie aici, și tu nu mai ai ce face. Era evident că peste asta nu poți trece, era evident că nu ai cum să câștigi în fața a ceva ce face parte din tine, a ceva ce îți este peste putința de a înțelege. Dar nu înseamnă că ți-au lipsit „țintele false și entuziasmele naive”...

Cum să fii un pierde-vară.

2011-08-03T12:26:00.008+03:00

La dracu', e mijlocul vacanței și nu am făcut nimic monumental vara asta. Aveam în plan să lenevesc cam o lună, ca să recuperez nopțile nedormite în timpul anului școlar, după care să fac de toate. Planul cu lenevitul mi-a cam ieșit, dar, (la fel cum pățesc în fiecare vară), urgent mi-a revenit cheful de muncă. Și am primit cât am vrut. Chestia e că acum nu am absolut niciun chef să fac ceva care solicită multă materie cenușie (știu că probabil mulți veți gândi că nici nu am așa ceva - dar am, nu în cantități industriale, ci așa, cât să mă pot face remarcată). De fapt, nu am chef să fac nimic ce seamănă cu muncitul. Vreau să fiu o pierde-vară, îmi permit asta o dată pe an. Și mai vreau să cred că asta am fost și până acum...

Așadar, ce face un pierde-vară în vacanță? Un pierde-vară se înscrie entuziast în proiecte de educație antreprenorială plictisitoare pentru oamenii normali, pentru ca mai apoi să se plângă într-una cât de groaznic e să nu ai chef să îți faci temele, să trateze totul superficial și să se trezească, la final, că a trăit o experiență deosebită și că a fost și printre cei mai buni. Un pierde-vară își ia prietenii și pleacă la munte spontan, unde nu doarme două nopți, joacă badminton și darts în curte la 5 dimineața, pleacă prin pădure să găsească un loc bun pentru privit răsăritul, cântă Ave Maria cu alte două afoane în jur în așteptarea „chelului” (soarelui). Un pierde-vară se ceartă cu luceafărul și scrutează toată noaptea cerul de lângă un foc, vânând o stea căzătoare care nici măcar nu îi îndeplinește dorința, și se ferește de cosași și bâzdâgănii verzi de prin iarbă ca de moarte. Un pierde-vară își petrece serile oriunde altundeva decât în casă, în general într-un parc sau într-o parcare, cu câțiva prieteni, o sticlă de Pepsi și chestii de ronțăit lângă, salvează pisici din copaci și face multe exerciții de imaginație. Un pierde-vară realizează cât de identice și banale sunt nopțile, observă că becurile de pe stradă se sting în fiecare dimineață la ora 4:43, adoarme când răsare soarele și se trezește când apune, după care o ia de la capăt.

Când se plictisește de rutină, își convinge prietenii să se distreze și organizează împreună evenimente stupide, party-uri cu pălării, zile de gătit, concursuri de mâncat ardei iuți, pictează zacuscă (da, se poate), și e fericit că poartă pijamale roz cu inimioare. Un pierde-vară vrea să se distreze și detestă dulcegăriile. Un pierde-vară refuză să se îndrăgostească și își schimbă sentimentele față de mâțe din antipatie în drăgălășenie, râde toată noaptea cu două tipe zălude în jurul lui și își face prieteni noi. Un pierde-vară e dispus să plece oriunde cu oricine, doar să se simtă bine. Un pierde-vară își face o groază de planuri mărețe pe care știe și el că nu va putea să le ducă la bun sfârșit. Un pierde-vară își permite să fie optimist înainte să dea cu capul și să plângă :).

Am făcut toate astea până acum și da, sunt o pierde-vară. Momentele astea care par atât de comune și de plictisitoare mi-au înseninat vara și viața. Și mai am la dispoziție o lună și ceva ca să mai adun câteva amintiri după care să suspin la toamnă, la iarnă și la primăvară... Ca o pierde-vară ce sunt, prin postarea asta m-am răzbunat că de mâine încep pregătirea la filosofie (chiar dacă îmi place, tot nu mă pot obișnui cu ideea că trebuie să mă trezesc dimineața și să îmi adun gândurile de pe câmpii), și că nu mai sunt în stare să scriu ceva de calitate. Așa că, măcar să mă descarc :)! Acum, această pierde-vară va pleca la o ședință (după o noapte de nesomn, de pictat excesiv, de râs prea mult și de consumat bulion).

Viața-i o zacuscă, îmi spunea aseară o gospodină plictisită de chinul de a sta la cratiță, și îmi permit să închei și eu așa. Și dacă tot viața-i o zacuscă, măcar să o condimentăm cum trebuie, cu momente-picanterii mici, dar de neuitat și cu mult piper. Și sare. Și dafin. Și ce mai vreți voi. Adică, măcar vara să facem tot ce ne trece prin cap și să lăsăm suferințele și problemele la o parte. Hai să fim niște pierde-vară :D!

Hai să fim oameni!

2011-08-02T01:30:00.006+03:00

„Filosofia a murit”, spunea Stephen Hawking. Bineînțeles că a murit, dacă totul în ziua de azi se rezumă la lumea materială și orice problemă se rezolvă cu ajutorul Internetului. Suntem dependenți de Internet, fără nicio discuție, așa că omul nu mai poate gândi. Nu are timp să se gândească. Și, la urma urmei, de ce l-ar preocupa pe el probleme legate de stele, de natura umană, de zei și de univers? Singura filosofie a omului contemporan e filosofia banului, a corupției și a falsității. Aici, omul de azi e expert. Dar își ignoră adevărata condiție, adevărata lui natură. În zilele noastre, preocuparea pentru filosofie e urgent corelată cu naivitatea și pierderea vremii. Nici copiii nu mai au timp să se întrebe de ce iarba e verde, de ce omul iubește, de ce stelele atârnă pe cer și alte banalități care, aprofundate, devin atât de interesante și de complexe... Nu, în ziua de azi, totul se rezolvă cu un „sărci” pe Google.

Ei bine, acest Google nu vă va ajuta niciodată să fiți oameni, dragii mei. Google nu vă va răspunde la marile dileme și nici nu vă va rezolva problemele de conștiință. Google nu vă va determina să faceți alegerile potrivite, nici să visați sau să vă îndepliniți un vis. Google pur și simplu vă oferă informații riguroase, uneori eronate. Știți povestea cu vrăjitorul din Oz, nu? Nici Google nu are atâtea „puteri” pe cât credeți.

Așa că hai să ne îndreptăm atenția și către lucrurile adevărate, care se întâmplă în realitate, și nu doar pe un ecran. Hai să încercăm să ne gândim și la celălalt eu al nostru, să fim mai spirituali, mai naivi. Hai să ne certăm cu stelele și să vedem forme în norișori, hai să găsim răspunsuri complexe la întrebări stupide... Hai să spunem exact ce simțim și ce gândim, ca să reinventăm filosofia... Să ne detașăm puțin de tot ceea ce înseamnă oameni-roboți ai secolului XXI, hai să fim doar OAMENI, și va fi de-ajuns!

Să fii puternic...

2011-07-27T17:05:00.003+03:00

O lașă ascunsă în spatele unui computer, mi-ai spus. Atunci, ce înseamnă să fii puternic? Să fii puternic nu înseamnă să devii inuman. Să fii puternic nu înseamnă să te ascunzi în spatele unei măști de nepăsare, de aroganță, de insensibilitate, demonstrându-le tuturor că nu te poate mișca absolut nimic, rănindu-i în permanență prin atitudine și cuvinte. Asta e lașitate. Să fii puternic înseamnă să fii tu însuți, să plângi atunci când simți că totul se năruie în jurul tău și apoi să mergi mai departe. Să fii puternic înseamnă să le spui tuturor ce crezi, ce simți, chiar dacă nimeni nu te ascultă și, în cele din urmă, să îi faci să te asculte. Să fii puternic înseamnă să fii capabil să privești cerul când toată lumea privește în jos. Să fii puternic nu înseamnă să îți ascunzi temerile și dezamăgirile, ci să le păcălești. Când te temi de înălțimi, nu privi în jos. Când te temi de moarte, nu te arunca în viață ca și cum nu ai avea nimic de pierdut. Asta înseamnă să fii puternic. Să dobândești calitatea de a fi om. Pentru că a fi om e, într-adevăr, o calitate. Toți suntem puternici, dar fugim de adevărata noastră natură înșelând-o cu măști inutile cărora le dăm nume false. Strigând în gura mare că nu simțim, că nu ne pasă, că nu plângem niciodată, că nimic nu ne afectează, nu înseamnă că suntem puternici. Înseamnă că ne renegăm pe noi înșine, că fugim de noi înșine și cădem jos, departe, involuând în permanență. Înseamnă că ne e frică să fim oameni.

Ce rost are să afișezi o mască robotizată, când poți fi, pur și simplu, tu însuți? Ce rost are să îți ascunzi defectele și slăbiciunile când, de fapt, ele te definesc și te fac să fii unic, așa cum îți place să auzi? Nu, lasă-i să te cunoască așa cum ești tu cu adevărat, fără să afișezi o mie de atitudini pentru o mie de persoane. Ce puternici nu vor fugi de tine, etichetându-te drept un om ciudat, ci te vor aprecia pentru faptul că ești suficient de puternic încât să fii tu însuți. Oamenii te vor iubi chiar dacă vorbești prea mult, chiar dacă plângi când simți nevoia să o faci, chiar dacă îi dezamăgești din când în când. Poate că nu ți-o vor spune, dar ce nevoie ai de cuvinte când ai fapte? Să fii puternic înseamnă să te accepți în totalitate și, prin tot ceea ce faci, să demonstrezi că nu ai nevoie de perfecțiune ca să fii un om deplin. Crede pur și simplu în tine, cu toate că toți cei din jur te privesc sceptici și te descurajează. S-ar putea să dai cu capul. Și ce dacă? Toți greșim. Plângi, dacă te doare și simți că lacrimile se grăbesc să alunece pe obraji. Plângi atât cât poți, dar nu uita să te ridici și să mergi mai departe de o mie de ori mai încrezător decât ai pornit.

Faptul că îmi exprim gândurile aici, că mă lupt cu morile de vânt, că vorbesc despre lucruri de care poate nu vă pasă și cărora nu le găsiți vreun sens, nu înseamnă că sunt lașă. Ăsta e modul meu de a mă face auzită și ascultată fără să vă citesc nepăsarea de pe chipuri, urmată de replica „ești ciudată”. Poate că sunt, dar îmi place. Asta sunt eu și nu o să mă schimb pentru simplul fapt că există oameni incapabili să asculte, să vadă mai departe și să vorbească deschis despre tot ce le trece prin minte. Pot să fiu eu, pot să mă avânt în căutarea drumului meu, să îmi construiesc o personalitate și să o demolez mai apoi, fără să mă gândesc că am mințit, vreodată, în privința a ceea ce cred, a ceea ce simt...

Trebuie, pot...

2011-06-23T01:30:00.004+03:00

Motto: "The greatest pleasure in life is doing what people say you can not do." (Walter Bagehot).

Nu știu câți oameni îndrăznesc să viseze departe. Eu mă număr printre ei și nu mi-e greu să recunosc asta. De cele mai multe ori, însă, nu toți sunt capabili să îți înțeleagă ambițiile, visele și aspirațiile tale. Și oricât te-ai strădui să le explici, nu are niciun sens. Ai două drumuri în față. Ești la răscruce și de o parte se află cei care te încurajează să lupți pentru a obține tot ceea ce îți dorești, cu toate că nici măcar ei nu cred cu adevărat în ce spun. De cealaltă parte, se află cei resemnați, care ar face orice să te împiedice să speri, pentru că ei nu avut puterea necesară să creadă în ei înșiși și nu pot crede nici în tine. Alegerea îți aparține, ca de obicei. Și orice drum ai alege tu, riști. Riști ori să fii dezamăgit la infinit pentru faptul că nu ești în stare să depășești orice obstacol îți iese în cale, ori să regreți la final că nici măcar nu te-ai obosit să încerci. Niciun drum nu va fi ușor. Atâta doar că s-ar putea să nu îți găsești locul niciunde dacă te complaci în indiferența lor, știind că tu ai ceva de oferit. Nu e ușor nici să alegi un drum pavat cu vise, speranțe și ambiții, când ești înconjurat de cei care vor găsi în permanență motive să îți demonstreze cât ești de ratat. Prefer să aleg singurătatea, decât să știu că mă opresc aici. Prefer să trăiesc cu iluzia că îmi pot construi singură destinul meu glorios decât să îi ascult pe cei care nu au avut nici măcar curajul să încerce.

În viață nu poți avea totul. Depinde însă ce alegi să devii. Un om puternic, care luptă cu ardoare pentru convingerile și aspirațiile lui, sau un om banal, care se mulțumește cu puțin. Și dacă te numeri printre nebunii care cred că sunt în stare să schimbe lumea și cărora le pasă, într-adevăr, de ceilalți, atunci categoric vei dori să devii orb și surd. Dacă ei îți spun că nu poți, tu dovedește-le că se înșală. Privește doar către steaua ta, către drumul tău prăfuit cu aspirații și cu optimism, împiedică-te de pietre și ridică-te mai victorios decât ai pornit... Ai schimbat deja lumea prin simplul fapt că ai îndrăznit să vezi mai departe...

Exces de fericire.

2011-06-21T01:43:00.007+03:00

E prima noapte de vară în care mă simt cu adevărat liberă, cu adevărat fericită. Nu, nu mi-e somn deloc și nici nu am nevoie de asta momentan. Știu doar că am multe planuri de realizat, multe țeluri de atins și că trebuie să lupt pentru ele. Am întâlnit astăzi oameni care m-au încurajat prin tot ceea ce mi-au spus sau au făcut pentru mine să lupt pentru a-mi realiza visele. Sunt puțin cam optimistă, și asta nu-mi stă în fire de obicei. Mă sperie chestia asta, pentru că risc să fiu mult prea dezamăgită de eventualele eșecuri. Dar asta nu înseamnă că nu merită încercat...

Ziua de azi m-a obligat să afirm că viața e frumoasă. Da, e frumoasă în primul rând pentru faptul că îți oferă șansa să te ridici după fiecare căzătură, pentru faptul că te pune în fața unor situații limită, că te obligă să fii puternic, să te desparți de oameni dragi, să te regăsești pe tine și pe cei pe care i-ai pierdut cândva...

Oamenii, în general, refuză să vadă evidentul. Își complică prea mult viața și complică lumea asta cu gândurile lor atât de încurcate. V-ați gândit vreodată că totul e atât de simplu încât nici nu ne putem închipui? V-ați gândit vreodată cât de simpli suntem noi, cât de simplă e lumea în care trăim? Poate că defectul nostru e tocmai faptul că nu avem capacitatea de a înțelege lucrurile simple și că ne place să avem probleme. Ne creăm singuri dezamăgiri și iluzii. Dacă am putea percepe totul în simplitatea sa, poate că am fi atotputernici. Nu am mai avea nevoie nici de pastile antidepresive, nici de oameni care să ne ridice moralul la nesfârșit. Refuzăm să vedem evidentul... Sunt lucruri și momente în viață care spun totul. Și astea ne șochează. Oamenii știu întotdeauna să își rezolve problemele complicate dar se pierd în fața evidentului. Preferăm calea cea mai grea. O fi bine, sau nu?... Cert e că ar trebui să dobândim capacitatea asta de a spune lucrurilor pe nume și de a recunoaște tot ceea ce e evident, tot ceea ce nu e relativ. Pentru că sunt și lucruri care nu sunt relative. Puși în fața faptului împlinit, ne confruntăm cu cea mai groaznică fobie a noastră: teama de irevocabil, de verdict definitiv, de cale unică. Ne place întotdeauna să avem alternative, pentru ca, mai târziu, să ne putem lamenta că nu am ales calea potrivită și să ne putem închipui cum era dacă și dacă...

De ce ne temem să vedem evidentul? Pentru că suntem prea lași să acceptăm că lucrurile chiar pot merge în direcția dorită de noi. Cele mai mari tâmpenii care au fost inventate vreodată de către om sunt umilința și modestia. Lumea ar fi mai bună dacă toți ar fi capabili să își valorifice potențialul și dacă toți ar ști să se aprecieze corect.

Ce am învățat azi? Niciodată să nu te resemnezi! Nu, destinul nu ți-l dă nimeni gata făcut. E ca un tablou care conține doar fundalul. Poate fi gri, roz, negru, albastru, verde sau cum vrei tu. Dar tu ai capacitatea de a-l definitiva și de a-l transforma într-o adevărată capodoperă. Tot timpul mi-am închipuit o expoziție a acestor tablouri. Tu poți lupta să îl pictezi cât mai frumos ca să fii artistul cel mai apreciat. Zeii s-ar putea lupta o veșnicie ca să îl obțină pentru camera lor anostă și tu ai putea decide dacă vrei sau nu să le oferi o părticică din frumusețea asta. În momentul morții, îți poți privi tabloul. Și depinde de tine dacă mori cu zâmbetul împăcat că ai realizat cea mai frumoasă operă din viața ta sau dacă mori cu gândul că mai aveai câteva retușuri de făcut... Viața poate fi perfectă în imperfecțiunea ei, totul e să pictezi tabloul cu spontaneitate, fericire, optimism, ambiție și vise :). Ignoră-ți limitele!!!

Mutanți și mutații ai/ale limbii române

2011-06-15T23:09:00.007+03:00

Cu riscul de a-mi urca în cap câteva persoane, trebuie să mă descarc! Am încercat să ignor sau să tolerez (cu mare greu, credeți-mă pe cuvânt) acea masă de oameni neînțeleși (pentru mine, cel puțin) care au fel și fel de moduri mai mult sau mai puțin originale de a ieși în evidență. Mai pe scurt, azi o să îmi exprim dezamăgirea în legătură mutațiile suferite de limba română din cauza acestor revoluționari de neegalat...

Nu trece un minut petrecut pe Facebook (sau mă rog, pe Internet, în general) în care să nu văd exprimări de genul „flumushik fok!”, „dak”, „park”, „nik”, „yo” și exemplele pot continua la infinit... Ok... Să presupunem că încerc să înțeleg utilizarea lui „k” în cuvinte precum „dacă, „parcă”, „ca” și așa mai departe. Da, oamenii sunt extrem de obosiți și e normal să nu mai poată apăsa pe încă o tastă ca să scrie așa cum ar trebui! Dar am impresia că a devenit o plăcere deosebită utilizarea acestui „k”, pentru că este folosit și în cuvinte gen „foc”. Păi oameni buni, transcrierea fonetică a lui „k”este [ca]. Așadar, când vreți să complimentați o gagică folosind sintagma „frumușică foc”, atenție la scriere! Nu vă dați seama că, de fapt, „fok” se citește, în mod normal, „foca”? Nu știu dacă toate se simt foci și nici dacă le face plăcere să le alintați cu numele ăsta de animăluț mustăcios și consumator de pește...

Mai am o problemă și cu cei care încearcă să își scrie numele din tot felul de simboluri gen @!%$#&`~ în loc să utilizeze literele. Iarăși încerc să găsesc o explicație, și nu mă pot gândi decât că ăștia sunt oameni pasionați de limbi străine, care într-o viață anterioară au făcut parte din vreun trib cu limbă proprie și acum încearcă să își regăsească semenii traducându-și numele în fel și chip. Nu pot să înțeleg de unde până unde acest fenomen, altfel...

Simt nevoia să înghit câte o pastilă de metoclopramid de fiecare dată când văd că o domnișoară sau un domnișor îmbrăcați strâmt, cu părul gelat, ochelari de soare și „botik” se pozează cu bliț într-o oglindă mare, iar singurul lucru care îmi sare în ochi este lumina care le acoperă fețele și petele de pe oglinda neștearsă poate de luni bune...

Cred că știți și voi că exemplele pot continua la infinit. Am rămas șocată când am realizat până unde poate merge involuția asta a limbii române și a minimului de cultură... Elevi care scriu de mână fără diacritice, care scriu lucrări și eseuri cu prescurtările utilizate de obicei pe mess... Cât de simplu merge treaba! Și ce bine ar fi dacă ar funcționa așa și în sens invers...

Nu o să mă mai întind, că nu are niciun rost. Oricum cei care ar trebui să citească asta nu o vor face. De obicei nu îmi stă în fire să critic în mod public lucrurile astea, dar începe să mă sperie rapiditatea cu care se răspândesc și faptul că nimeni nu conștientizează gradul din ce în ce mai ridicat de analfabetizare spre care ne îndreptăm... Un mic sfat, în final: încercați să nu mai deformați limba română, e frumoasă așa cum e ea! Știu că sunt la modă operațiile estetice, dar de data asta nu e nevoie, pe bune. Dacă nu sunteți în stare să apreciați și să înțelegeți lucrurile astea, măcar din respect pentru voi înșivă nu re-inventați limba română :)! A fost deja inventată de oameni de mii de ori mai culți și deocamdată nu are nevoie de revoluții de genul...

Teamă de sinceritate? Neah.

2011-06-01T22:22:00.007+03:00

„Zeilor, ființe nemuritoare și perfect fericite, nu li se poate atribui conducerea lumii cu toate treburile oamenilor. Inutil deci să ne temem de mânia lor sau să căutăm să le câștigăm bunăvoința. Să ne eliberăm, deci, de orice teamă superstițioasă față de ei.” (Félix Buffiere, Miturile lui Homer și gândirea greacă).

Se spune că Homer a făcut oameni din zeii săi iar mizeria lor este veșnică. Zeii sunt mizerabili pentru că sunt asemenea oamenilor? Asta înseamnă că și oamenii sunt mizerabili? De ce, pentru că nu sunt nemuritori, perfect fericiți și înzestrați cu defecte? În imperfecțiunea lor desăvârșită, oamenii sunt perfecți. Sunt perfecți pentru că sunt speciali. Cum altfel ar putea exista fericire și perfecțiune dacă acestea nu ar fi efemere? Cine ar mai cunoaște perfecțiunea dacă nu ar trebui să o atingă, să o dobândească? Noțiunea asta are valoare și sens atâta vreme cât există și defectele. E mai frumos drumul către fericire și către perfecțiune decât atingerea lor însăși.

E suficient să știm că ei există. De ce ar fi mânioși pe noi atâta timp cât unicul lor scop este să se amuze pe seama noastră sau să ne mai plesnească din când în când? Ieri, cineva a spus în glumă că cerul e murdar. A spus-o doar pentru că tocmai trecuse o furtună obișnuită pentru acest anotimp. Dar câtă dreptate avea! Da, cerul e murdar, e mai murdar decât toate mizeriile lumii pământești adunate la un loc. Cerul e o groapă de gunoi care începe să miroase atunci când e prea plin de mârșăviile zeilor cei pretențioși. Au impresia că nouă nu ne ajunge gunoiul pe care îl avem aici, așa că ne aruncă în cap toate mizeriile lor, toate sticlele golite, toate peturile și resturile de care nu mai au nevoie. Îi costă chiar așa de mult pe acești perfecți să își angajeze o femeie de servici? Și zeița sau sclava lor care se ocupă cu asta de ce e așa iresponsabilă? De ce își permite să ne batjocorească, inclusiv ea? Dacă ar fi să ajung în sălașul lor, nu aș face decât să îi privesc cu dispreț pentru toate gesturile pe care le întreprind. Nici măcar nu sunt în stare să scrie un roman bun pentru oameni. Au avut timp să experimenteze atâtea mii de ani pe același titlu - Destin sau Cartea Vieții. Și scriu din ce în ce mai prost.

Ce-ar fi să răsturnăm puțin lumea și să transformăm cerul în pământ și pământul în cer? Atunci zeii ar avea și ei rolul oamenilor. Și probabil că nu le-aș scrie destinul așa cum o fac ei, ci le-aș da un exemplu de carte scrisă așa cum trebuie, cu profesionalism și talent. Avem mai mult ca ei, asta e cert. După care i-aș lăsa să revină în „funcțiile” lor perfecte și să-și plângă de milă. Să-și plângă de milă și să ne roage să le dăm și noi puțin din efemeritatea noastră imperfectă de care își bat joc. Iar noi să râdem de nemurirea lor și să le întoarcem spatele, așa cum o fac și ei de fiecare dată.

P.S.: Tocmai s-a încheiat cea mai proastă zi pe care am avut-o vreodată în 17 ani de zile, fără exagerare. La adio, tu! - Cristiana, life goes on :)! Să ne fie rușine că nu ne-am ținut de motto-ul nostru - "What we do when we win and what we do when we lose?"

"Stay hungry, stai foolish!"

2011-06-01T14:07:00.014+03:00

E 1 Iunie, la mulți ani tuturor celor care mai sunt copii sau măcar se simt copii! Am avut o zi de excepție, până acum... Am reușit să smulg câte un zâmbet colorat de la fiecare copil pe care l-am întâlnit, și nu regret că ne-am agitat atât pentru ziua asta, chiar a meritat.

Azi e o zi specială. E o zi specială pentru că au trecut 5 luni și 19 zile de la proiectul „Încotro”, e ziua în care ne-am primit scrisorile către noi înșine încredințate unor oameni dragi, care au avut grijă să ni le trimită la momentul potrivit. Mulți dintre noi au uitat de ele și a fost o adevărată surpriză să le regăsim și să ne regăsim pe noi, cei vechi, de acum 5 luni și 19 zile. Cred că proiectul și-a atins scopul. A fost o experiență extraordinară, și toți cei implicați știu asta. Regret doar faptul că nu ne putem întâlni și a doua oară, în aceeași formulă, să împărtășim ultimele experiențe, ultimele gânduri și entuziasmul de a ne fi regăsit. Oricum, țin să împart cu voi cuvintele scrise în prima zi de iarnă, fără să știu ce mă va aștepta...

Dragă Iulia 2.0,

Îți scriu această scrisoare într-un moment în care sunt foarte emoționată. Nu credeam că mă voi atașa atât de mult de acești oameni extraordinari care au marcat o evoluție importantă a persoanei mele. Știu cum te simți acum, pe de altă parte... Chiar aseară postai pe blog tâmpenia aia în care spuneai că nu mai ai motive să continui. Azi, le-ai primit: angajamentele pe care ți le-ai luat alături de colegii tăi (Roxi, Elu, Ferco, Paul și Ioana), faptul că ninge afară și că acești oameni te-au ajutat să devii ceea ce ești tu azi.

Știu că deja ți-ai învins teama de a vorbi în public și că ești mai sigură pe tine. Știu că ai luat deciziile potrivite în ultimele luni, știu că ți-ai atins obiectivele, nu contează sub ce formă. Să îți amintești mereu că ești specială, să prețuiești momentele frumoase (mai ales pe cele de ieri și de azi), să îți amintești primul om de zăpadă, prima bulgăreală, prima inimioară în zăpadă de iarna aceasta, toate făcute alături de oameni dragi... În curând, vei pierde o parte din colegii de care te-ai atașat atât de mult, dar rămân amintirile frumoase pe care le-ai câștigat alături de ei.

Nici nu știu dacă vei mai primi vreodată scrisoarea asta, nici nu știu cine ți-o va trimite... Dar nu contează, tu să fii întotdeauna tu însăți. să îți urmezi visele, să nu te dai bătută niciodată, să iubești lumea și viața...

Felicitări pentru realizările tale, pentru toate eșecurile tale și mult succes în continuare! Și nu uita: "STAY HUNGRY, STAY FOOLISH!"

P.S.: La mulți ani de 1 Iunie :)!

Iulia cea veche

Îmi amintesc că am lăcrimat când am scris cuvintele astea. Și acum fac la fel, doar că zâmbesc nostalgic văzând că am știut de pe atunci ce mă așteaptă... DA, de o mie de ori DA! Mă bucur enorm pentru tot ce s-a întâmplat. Și promit să respect întru totul ceea ce mi-a scris Iulia cea veche. Da, acum sunt 2.0. Datorită vouă :).

La mulți ani, Nicu Alifantis!

2011-05-31T16:17:00.004+03:00

Azi, 31 mai, maestrul Nicu Alifantis împlinește o frumoasă vârstă de 57 de ani. Un om de excepție, care a reușit să câștige admirația și respectul multor persoane prin pasiunea și talentul său de necontestat. Se numără printre puținii oameni valoroși pe care îi mai are România. Un model pentru toți tinerii artiști, omul care a demonstrat că poți face artă cu puțin talent, pasiune și o simplă chitară... Am suferit pe melodiile lui, am visat, am zâmbit nostalgic, am lăcrimat și am meditat când am fost nevoită să fac alegeri. E printre puținii artiști care reușește de fiecare dată să îmi transmită emoție prin ceea ce face și să îmi inducă acea stare nostalgică de care am nevoie de atât de multe ori... Pentru mine, va rămâne un geniu al muzicii folk și omul care a reușit să aducă laolaltă muzica și literatura. La mulți ani, maestre!

Pentru cei interesați, aici puteți găsi întreaga discografie a artistului. Și câteva melodii preferate :)...

Ce bine că ești...

Mai lasă-mă...

Trecea un om...

Nichita Stănescu - Gând 9

Emoție de toamnă...

Ploaie în luna lui Marte...

Decembre...

Umbra

Aproape liniște...

Balada blondelor iubiri

Piața romană

Prea frumos la tine-n suflet...

Nu mă-ntreba nimic...

Apa mării

Cearcăn

Lună în câmp...

P.S.: „Și ai putea, uitând, să ne strivești în gene... Dar chipul ți-l întorc pe brațul stâng...” (Nichita Stănescu)

Enjoy :)!

Fără

2011-05-28T22:53:00.004+03:00

Max Blecher: „Sunt oameni care cred că suferinţa e marea împărtăşanie a vieţii. Ei se complac în suferinţă, o acceptă ca pe un destin superior. A suferi înseamnă, după aceşti oameni, a primi de la viaţă cupa cu cea mai esenţială băutură. Ei fac caz de suferinţa lor ca de un blazon care îi deosebeşte de restul lumii. Ah, mândria de a fi suferit în viaţă! Nu poate fi lucru mai stupid!... Mi-ar place să pot distruge mitul suferinţei! De mii de ani oamenii se complac în suferinţă, se compătimesc şi se plâng unii pe alţii pentru suferinţa lor. Aş vrea să le pot distruge această iluzie. Nu e nicio ispravă să suferi!”

Nu-i așa că primul impuls e să fiți total de acord cu asta? Aprobați cu convingere cuvintele de mai sus, sunt sigură. Poate mai sunt vreo două-trei persoane care se vor revolta și vor formula câteva contraargumente. Și după? Ce dacă am citit asta? Ce dacă Max Blecher a spus-o? Vom continua să suferim, vom continua să ne lamentăm. Până și domnul de mai sus se plânge. Se plânge de faptul că omenirea se plânge. Chiar credeți că ar mai exista literatură și artă fără suferință? Da, depinde din ce perspectivă analizezi lucrurile. În cazul ăsta, asociez suferința cu nemulțumirea, cu frământările și cu celelalte derivate. Nu pot să mă pronunț în legătură cu cele spuse. În primul rând pentru că recunosc faptul că toată viața m-am lamentat și am suferit. Din nimicuri, probabil, dar am făcut-o și probabil voi continua în felul acesta. Da, poate că suferința e o prostie. Dar e o prostie a noastră, a tuturor, e „viciul” la care nu vrem să renunțăm, poate din orgoliu. Suferința nu te deosebește de restul lumii, ba din contră, probabil e unul dintre puținele lucruri comune pe care le mai avem ca și umanitate.

„Nu e nicio ispravă să suferi!” - ei bine, asta e iluzia optimismului extrem. Se prea poate, dar, din păcate, nu e prea posibil. Să lăsăm frustrarea și aroganța la o parte și să vedem în noi exact ceea ce suntem, nu ceea ce am putea fi (și aici mă refer la lucrurile ca cele de mai sus - să fim serioși, arătați-mi vreun om care să nu fi suferit și să nu fi fost afectat vreodată de ceva). Asta suntem și trebuie să ne asumăm acest „defect”, mai mult sau mai puțin. Cred că oamenii valorifică ceea ce primesc de la viață în cantități mari. Și, de obicei, lucrurile bune sunt primite în cantități mici, ușor epuizabile. Iar una dintre calitățile omului este că e capabil să stoarcă ceva bun din orice rău. Când viața îți pune pe tavă grămezi de suferință, încerci să te descurci cu ce ai.

Suferința e, pentru mine, unul dintre subiectele care nu ar trebui abordate din punctul ăsta de vedere. E ca și cum ai distruge fundația unei clădiri superbe pentru că scormonești prea mult în pământ numai de dragul de a face un lucru ieșit din comun și de a te face remarcat la nivelul societății. Hai s-o lăsăm baltă. Până una-alta, eu scriu pentru că mă frământă ceva și pentru că am ceva de spus. Tu citești pentru că te interesează să găsești noi soluții sau păreri pentru fel și fel de gânduri de-ale tale. Ei scriu pentru că suferă. Sau poate tu scrii pentru că suferi. Și atunci, de ce bravăm atât?...

Dezechilibru.

2011-05-25T15:57:00.005+03:00

M-am trezit acum mulți ani pusă în fața situației de a alege. Era prima hotărâre decisivă pentru restul vieții mele. Aveam în față multe figuri geometrice, din care urma să îmi construiesc universul. De când mă știu, întotdeauna am ales calea cea mai grea când era vorba de a întreprinde o acțiune. Mi-am asumat toate riscurile, de multe ori fără să știu că nu sunt suficient de puternică încât să le fac față. Am ales cercul. Mi-am construit universul din cercuri concentrice. „Viața e rotundă, s-ar zice. Ca pământul. Mergi, mergi, și te trezești în același loc uneori. Doar că ai riduri și amintiri.”

Aveam în mână un compas cu care am învățat să mă joc, și totul era perfect. Dar viața nu s-a putut abține să nu îmi dea o palmă sănătoasă, în gelozia ei pe fericire și pe visare. Viața nu te iartă dacă ești fericit, viața te vrea realist și nu ezită să te plesnească atunci când consideră că ți-au ajuns iluziile. L-am scăpat din mână și m-am înțepat. Mă sperie înțepăturile. M-am panicat și am început să plâng până nu am mai putut ține ochii deschiși și am fost nevoită să implor somnul să vină și să mă ducă departe. Orice ar fi, tocmai am realizat că universul meu nu mai are centru. Punctul acela mic, căruia nu i-am acordat importanța cuvenită, nu mai există. Iar cercurile mele sunt pe cale să se transforme în pătrate sau triunghiuri, ori alte forme geometrice riguroase. Nu știu ce să fac, dar mă consolează ideea că ele nu vor avea nevoie de un centru. Au nevoie doar de rutină, de precizie și de atenție. Aș putea să îmi (re)găsesc (alt) centru(l). Dar nu cred că mai am puterea să o iau de la capăt și să trec din nou prin aceleași etape prin care am mai trecut de câteva ori, și de fiecare dată s-a întâmplat la fel.

Am ajuns să mă tem de ceea ce mi-e cunoscut. Necunoscutul nu mă mai sperie. Mă resemnez în fața lui și aștept. Dar gândul că timpul și ceea ce îmi e cunoscut nu îmi permit să schimb cursul acțiunii mă înspăimântă, pur și simplu. Cunoscutul se presupune că îți oferă siguranța că totul e sub control. Dar viața își poate schimba atât de drastic cursul în doar câteva zile... Și ceea ce credeai că îți e cunoscut, devine total străin. Mă afund în necunoscut și sper că îmi va fi mai bine așa. Nu vreau să îmi cunosc viitorul. Nu vreau să mi se mai spună nimic legat de viitorul meu. Vreau doar să îmi regăsesc echilibrul și să îmi uniformizez gândurile. E suficient.

Dacă aveți în mână un compas, țineți bine de el, pentru că s-ar putea să vă ruinați universul. Prețuiți punctul acela mic din centru care pare a nu avea nicio semnificație, pentru că în el constă totul. Deschideți bine ochii. Pentru că fericirea e o stare de echilibru. Între pleoapele deschise și pleoapele închise.

Au înnebunit salcâmii!

2011-05-22T22:42:00.003+03:00

Sunt un copil. Nu știu să zbor, nu pot să fac minuni și asta mă deprimă. Mi se pare că Universul face tot posibilul pentru a mă face fericită și eu nu am ce să-i ofer în schimb. Dar lumea e în mine și eu o sărut șăgalnic prin vibrația unui zâmbet tâmp. Am puterea să îndulcesc o minciună, să-i încredințez secretul meu și să storc adevăr din ea. Și poate asta e suficient.

Acum? Nu fac nimic. Acum mă sufoc în încercarea de a respira fără oprire mireasma salcâmilor înfloriți peste tot în jurul meu. Absorb culorile din jurul meu și îmi pictez sufletul. Mai târziu voi scrie. Voi scrie ca să dăruiesc tuturor ceea ce m-a colorat sau m-a decolorat până acum. Atât pot face pentru ceilalți. E un cadou pentru cei ce știu să primească. Le voi spune tuturor să nu-și piardă primăverile. Să le caute mereu prin amintiri și prin vise. Le voi spune să rămână copii.

Am spart clepsidra timpului, mi-am regăsit primăvara și am renăscut în ea. Au înnebunit salcâmii, și eu odată cu ei.

Pentru prietenii de ieri și de azi.

2011-05-19T21:46:00.007+03:00

Într-o obișnuită noapte de insomnie, am încercat să fac un bilanț al vieții mele, din care nu a trecut nici măcar un sfert. Cel puțin așa sper. De-a lungul timpului, am derulat tot alte episoade din acest serial interminabil și am impresia că am omis ceva care asigură legătura între episoade și care conferă unicitate și unitate anilor mei trecuți și rămași... Prietenii de ieri și de azi. Da, chiar ei. Nu de puține ori viața mi-a scos în cale fel și fel de situații peste care nu puteam să trec de una singură. Dar i-am avut pe ei. Ceea ce sunt eu acum nu e decât suma tuturor experiențelor trăite alături de ei, suma sfaturilor și aspirațiilor noastre comune, suma contradicțiilor și a certurilor mai mult sau mai puțin serioase, a momentelor fericite sau triste pe care le-am petrecut împreună. Prietenii de ieri și de azi îmi sunt oglinda. Ei m-au construit și nu pot decât să mulțumesc vieții că mi i-a scos în cale.

E trist că nu întotdeauna îi poți păstra alături de tine pe oamenii dragi, motiv pentru care inevitabilul și-a spus cuvântul și în situația asta. Da, am pierdut prietenii frumoase cu oameni frumoși, fără ca măcar să știu de ce. Și amintirile nu mă lasă să nu caut o scuză, pentru că ceva atât de frumos nu se poate încheia decât pentru un motiv serios. Cred că nimic nu poate fi mai iminent și mai plauzibil decât timpul, decât devenirea personală, decât schimbarea. Ne-am schimbat. Și eu, și ei. Destinul a hotărât că e mai bine să fim departe unii de alții, iar scrisorile și telefoanele nu au putut compensa golul imens produs de trecerea anilor. Îi prețuiesc în mod special pe cei pe care i-am pierdut. Și-au pus amprenta atât de adânc în conștiința și memoria mea, încât vor fi mereu prezenți acolo, într-un fel sau altul. Îi prețuiesc pentru că i-am întâlnit într-un moment în care aveam nevoie de persoane care să mă formeze și care să dea un sens vieții mele, îi prețuiesc pentru că am trăit cea mai frumoasă copilărie alături de ei.

Cineva îmi spunea ieri seară că noi nu realizăm câtă putere pot avea cuvintele asupra noastră. Și recunosc că niciodată nu am stat să mă gândesc prea mult la asta. De multe ori am aruncat cuvinte fără să mă gândesc că ele chiar îi pot răni pe cei din jur, asta până când am simțit pe propria-mi piele „puterea distrugătoare a cuvântului”. Nu putem fi niciodată perfecți, dar prietenii ne pot ajuta să ne perfecționăm. E ca o relație de simbioză. Avem nevoie disperată unii de alții ca să ne putem cunoaște pe noi și lumea noastră, ca să putem încerca să ne oferim un sens vieții și ca să luptăm pentru idealurile proprii. Am greșit de multe ori față de prietenii mei, dar am învățat că totul se poate îndrepta, într-un fel sau altul.

Cât despre prietenii de azi... Ce pot să spun? Am în jurul meu persoane care nu contenesc să îmi fie alături de 11-12 ani de zile, altele pe care le-am cunoscut relativ recent, sau pe care le-am întâlnit pe parcurs. Am avut un an greu din multe puncte de vedere. Firea mea poate puțin exagerat de ambițioasă și de perfecționistă m-a aruncat într-o prăpastie a gândurilor negre și a pesimismului. Am simțit că îi dezamăgesc pe toți, inclusiv pe mine. Dar ei mi-au fost alături. Au plâns cu mine când a fost cazul, au râs alături de mine când am avut motive. Indiferent de ce s-a întâmplat, au rămas în mod constant prietenii mei. Ne-am asumat chiar și un motto, preluat din binecunoscutul serial Dr. House: "What we do when we win? Party! What we do when we lose? Party harder!" Ceea ce apreciez la relația cu prietenii mei este sinceritatea. Nu au uitat niciodată să-mi amintească de defectele mele, și prin asta nu au reușit decât să mă facă să mă cunosc mai bine, ba chiar să mai și renunț la unele dintre ele. Sunt atât de orgolioasă încât refuz să renunț la defectele mele. Uneori le apreciez chiar mai mult decât apreciez calitățile, pentru că ele mă fac altfel. Datorită defectelor sunt eu, cea de acum, cea înconjurată de oameni minunați.

Cred că mă lungesc prea mult. Cuvintele sunt de prisos. Nu pot, oricum, să exprim tot ce am trăit și tot ce simt în momentul de față pentru ei. Sunt conștientă de faptul că nu toți vor rămâne la fel și pe unii îi voi pierde, din diverse motive. Dar asta nu înseamnă că nu pot să lupt cu timpul pentru ei. Ei chiar merită. Cert e că mă simțeam datoare. Poate că nu le-am spus niciodată cât de mult îi iubesc și cât de mult contează pentru mine faptul că îi știu aproape. Sau nu le-am spus-o cât sau cum ar fi trebuit. De ce tocmai acum? Pentru că acum simt nevoia să le mulțumesc. Acum simt nevoia să le mărturisesc cât de mult îi apreciez. Acum vreau să îmi cer scuze pentru toate toanele și pentru toatele fazele prea puțin drăguțe pe care au trebuit să le suporte din cauza mea. Tuturor prietenilor mei, vă mulțumesc că existați!

Așa cum spunea Nichita Stănescu: „Prietenii mei nu sunt mulți, dar sunt nenumărați.”

Destin, eu te urmez!...

2011-05-16T00:28:00.003+03:00

Motto: „Destin, eu te urmez! Și de n-aș vrea, ar trebui și suspinând s-o fac...” (Friedrich Nietzsche)

Ei bine, da... Pentru prima dată nu mi-a păsat și m-am lăsat pur și simplu la voia întâmplării. Și nu regret. Doar că sunt obligată să afirm că există destinul. Că, dincolo de toate, cineva/ceva mă iubește și a reacționat la toate lacrimile mele. Aș înclina să îmi pun din nou o întrebare ciudată, de care, cel mai probabil, veți râde: să însemne destinul nepăsare? să însemne destinul spontaneitate? sau decizii luate pe ultima sută de metri? în cazul meu, da. Era un trecut apropiat în care mă întrebam dacă nu cumva m-am schimbat prea mult și ăsta e motivul pentru care am ratat tot ce mi-am propus. Încă nu mi-am răspuns la întrebare și prefer să nu o fac. Vreau să trăiesc doar în prezent, cel puțin acum. Mi-e suficient...

Ce am făcut în ultimul timp? Am furat amintiri frumoase și câțiva/câteva prieteni/prietene noi. Am ascultat greierii, am admirat luna plină și am inspirat aerul curat al nopții. Am zâmbit, în primul rând. Și parcă mi-e teamă, așa puțin, de faptul că am uitat să plâng. Azi m-am bucurat de o prima ploaie de vară. Una autentică. Așa, cu tunete, fulgere, (t)ropote și stropi imenși. Dar una caldă, ca și starea mea din ultimul timp. M-a udat până la piele și nu am făcut decât să mă amuz. Mi-a crescut pulsul când un fulger a despicat cerul de deasupra Cugirului, urmat de un tunet care a zguduit străzile. Da, mă tem de fulgere și tunete. Am alergat prin bălți imense și iar am avut impresia că apa încetinește timpul. Poate de-asta plouă, ca să mai avem și noi câte un strop de eternitate... Nu am văzut niciodată pe cineva care să se oprească în mijlocul străzii, să deschidă larg brațele și să se bucure de stropii calzi, reci, mari, mici, blânzi sau tăioși. Ultima dată când am făcut asta cum trebuie a fost când eram mică. Atunci știam. Acum, mi se pare copilăresc. Ce ironic... Oricum, uneori sunt mai copil decât toți copiii.

Observ că totul evoluează în jurul meu. Mai ales oamenii care îmi sunt dragi. Se schimbă și ei, se schimbă și gândurile lor, și atitudinea lor, și mulți uită să mă țină la curent cu informațiile. Eu am impresia că stagnez. Și aș vrea să intru într-o nouă etapă de evoluție, nu vreau să fiu la fel pentru cine știe cât timp. Pe unii i-am pierdut. Pe alții, tocmai i-am găsit sau i-am regăsit. Am abandonat căutarea propriei mele persoane, dar mă bate gândul să plec din nou la drum. de data asta, doar cu un rucsac în spate, fără prea multe hărți, broșuri sau bagaje. Oare mă pot regăsi? M-am încăpățânat să mă abandonez în trecut. M-am agățat ca un copil disperat de tot ceea ce înseamnă amintire și acum mi-e greu să accept că oamenii sunt altfel, că nu toți mai păstrează aceleași sentimente față de momentele pe care le-am petrecut împreună. Mi-e greu să accept că nu pot ține pasul și că nu pot fi la fel ca ei. Mi-e greu să accept că s-ar putea să-i pierd pe toți...

Și totuși am în față, în spate, peste tot, un destin pe care am de gând să îl urmez. E mai simplu așa. Și totuși, și dacă...?

P.S.: Mulțumesc, Moș Nicolae & Moș Crăciun, că mi-ați adus cadoul cerut, cu toate că GPS-ul vostru s-a cam defectat... Oricum... Mai bine mai târziu decât niciodată, nu :)?

În ziua în care m-am iubit cu adevărat - Charlie Chaplin

2011-05-12T22:15:00.003+03:00

„În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit. Și atunci, am putut să mă liniștesc. Astăzi, știu că aceasta se numește... stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele. Astăzi, știu că aceasta se numește… Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă contribuie la dezvoltarea mea personală. Astăzi, știu că aceasta se numește… Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul… Astăzi, știu că aceasta se numește… Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic… Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism. Astăzi, știu că aceasta se numește… Amor propriu.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu. Astăzi, știu că aceasta se numește… Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat. Astăzi, am descoperit… Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile. Și aceasta se numește… Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar, dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios. Și toate acestea înseamnă… Să ştii să trăiești cu adevărat.” (Charlie Chaplin)

Da, un comediant poate fi atât de profund. Un comediant are o viață și suferă, dincolo de zâmbete fade pe care le așterne pentru bună-dispoziția noastră. Un comediant mă poate determina să mă ridic și să îmi doresc să fiu altfel. Nu am ajuns încă în ziua în care să mă iubesc cu adevărat. Și, citind cuvintele astea, îmi doresc din ce în ce mai mult să ajung să trăiesc ziua asta... Până acum, nu am făcut decât să mă urăsc cu adevărat...

Din seria „știu că nu știu nimic”

2011-05-08T17:25:00.009+03:00

„Știu că nu știu nimic.” Asta afirma grecul Socrate, acum câteva mii de ani. Cu toate că m-am străduit să învăț, de la el, maieutica, nu prea mi-a ieșit, motiv pentru care a rămas unul dintre filosofii mai puțin apropiați mie. Poate mă fascinează doar credința lui nestrămutată în propria filosofie. Spre deosebire de alții, a trăit după propriile legi și după propriile convingeri. Poate că omul ăsta a fost fericit... Când crezi cu atâta tărie în ceva, categoric trebuie să fii un om fericit. Sfârșitul, însă, e trist. Și asta nu pot să înțeleg, de ce un om nu poate fi văzut și apreciat de ceilalți exact așa cum este el, de ce noutatea e concepută întotdeauna ca amenințare, de ce... Mă opresc aici, pentru că lista va continua puțin mai târziu...

Îmi permit să nu fiu de acord cu bunul meu prieten, pentru că nu pot să afirm „știu că nu știu nimic”. Eu știu ceva. Știu ce întrebări am în legătură cu viața, cu universul, cu oamenii și cu Dumnezeu. Știu că nu înțeleg aproape niciodată nimic din ce se întâmplă în jurul meu. Știu că trăim după niște convenții stabilite undeva, în trecut, de către primii oameni, care se temeau de necunoscut și au hotărât că e mai bine așa, să trăim în neștiință. Ei sunt oamenii care au inventat zicala „crede și nu cerceta”. Ei bine, eu nu mă pot abține să nu cercetez. Nu, nu vreau răspunsuri elaborate la întrebările mele, nu vreau răspunsuri științifice, dar nici religioase sau filosofice. Vreau, pur și simplu, să văd dacă există vreun om care îmi poate garanta ceva. Un om care să nu îmi spună că totul e relativ și, când discuția ajunge în punctul culminant, să îi pună punct, eventual prin cuvintele „asta e legea firii”. Până acum nu am găsit niciunul, și nici nu cred că voi găsi vreodată. Mă înspăimântă abisul în care mă afund de fiecare dată când îmi pun o întrebare oarecum banală în legătură cu noi. Mă înspăimântă multitudinea de întrebări și nedumeriri care curg dintr-o simplă și inocentă interogație... Și, vrând, nevrând, mă adaptez lumii și semenilor și trăiesc după principiile lor, care poate nici nu mi se potrivesc...

De-a lungul timpului, mi-am dat seama că oamenii sunt ciudați. Așa îi văd eu. Știu că și eu fac parte din aceeași specie, dar, de fiecare dată când îmi petrec timpul în mijlocul lor, am tendința să mă detașez și să filtrez totul prin propria conștiință. Cred că așa face fiecare în parte; dacă am avea o gândire uniformă și invariabilă, probabil că ar fi posibilă pacea universală pe care o invocă toate domnișoarele care participă la concursurile internaționale de Miss, fără să știe măcar că nu au ce schimba în problema asta. O prințesă finuță și delicată cu zâmbetul drăguț mereu pe buze nu ar putea niciodată să schimbe lumea, cel puțin nu din punctul ăsta de vedere. Ce păcat că nu putem fi niciodată compleți... Oare cum ar fi dacă nu am avea nevoie unii de alții? Dacă sociabilitatea ar fi doar voluntară, doar ca și activitate care ne apropie de fericirea absolută?... „Toate întrebările pe care le pun, vântul mi le aduce înapoi intacte. Va trebui să răspund, probabil, eu singur la ele, dar prin însuşi faptul că-mi pun întrebări nu mai sunt singur. E un prilej să-mi micşorez lista, să-mi declar sentimentele fără să mă ruşinez de ele.” - spunea Octavian Paler, unul dintre oamenii pe care îi apreciez cel mai mult pentru caracter, talent și mod de a gândi. Cuvintele sunt de prisos și de această dată. Așa cum spuneam cu câteva rânduri mai sus, oamenii sunt ciudați. Într-un moment de spontaneitate, am făcut o listă cu zece lucruri ciudate despre oameni. Sunt simple constatări subiective, pe care le puteți confirma sau infirma, în funcție de propriile gânduri...

Oamenilor le place la nebunie să se ascundă. Și-au ridicat clădiri, orașe, așezări, fabrici, mașinării și orice altceva ce îi împiedică să vadă mai departe de orizont.
Oamenii se tem de ei înșiși.
Oamenii nu știu să își exteriorizeze sentimentele. Sau întotdeauna cel de lângă ei nu reușesc să înțeleagă.
Oamenii sunt sadici. Și masochiști. Își provoacă singuri dureri și suferințe prin deciziile pe care le iau. Întotdeauna fericirea e la îndemâna lor, doar că, din orgoliu (probabil) refuză să fie fericiți. Sau poate sunt pur și simplu orbi.
Oamenii fug de viață, dar afirmă că se tem de moarte. E o modă pentru ei să sufere, să se izoleze, să fie deprimați, să se sinucidă. Asta e adevărata moarte, viața netrăită, timpul risipit în bătaie de joc. Ăsta e sfârșitul vieții, nu altul.
Oamenii nu pot fi în totalitate indiferenți. Și dacă pot, pentru scurt timp.
Oamenii își inventează trecutul, își inventează originile. Le place să inventeze orice, sunt foarte inspirați. Păcat că mai și greșesc.
Oamenii nu știu nimic. Nici măcar despre ei înșiși.
Pe oameni îi sperie noutatea, îi sperie faptul că adevărul lor nu este totdeauna valabil. Îi sperie gândul că altcineva poate avea dreptate. Îi sperie revoluțiile în gândire și nu numai. Oamenii preferă să se plafoneze și să își închidă mintea nu un lacăt imens, după care înghit cheia.
Oamenii nu își găsesc locul, se resemnează prea ușor și se frământă pentru nimicuri. Oamenii sunt ciudați.

Astea sunt lucrurile pe care le știu despre mine. Și despre oameni, în general. Mă întreb ce a fost, oare, în mintea celui care ne-a creat, de ne-a îngrădit atât de mult? Poate ne-a aruncat aici tocmai pentru că nu putem vedea mai departe de cer sau de munți. Și ne obișnuim așa. Dacă asta e viața, de ce o lăudați atât?...

Inspirație în acorduri de chitară

2011-05-08T00:32:00.003+03:00

Stau liniștită pe o pernă cu laptopul în brațe. În jurul meu se cântă la chitară și se scrie cu un pahar de vin în față, într-o cameră plină de cărți, cu un fum gros de-l tai cu cuțitul, departe de agitația orașului. Atmosferă boemă, n-am ce zice. Cred că asta e noaptea mea de pauză, după 24 de ore de pus diacritice, corectat, reformulat și formatat articole neîngrijite. Demult nu am mai fost așa de liniștită alături de ciudatele astea din jurul meu... Ne leagă atât de multe încât nu mă simt întreagă fără ele. Pentru că două din patru au inspirație, s-au gândit să îmi transmită și mie puțină. Problema e că inspirația a venit, dar fără vreo idee. Ce m-a determinat să scriu? Întrebarea mea „îmi împrumută și mie cineva o idee?”...

Ei, da, mi-am dat singură o idee prin întrebarea asta... Mă întreb, acum, cum se numește un om care nu mai are idei. Fără idei, nu trăiești. Să nu ai idei înseamnă să nu gândești nimic, să te detașezi de viață și de lume și nu în scopuri literare sau artistice, ci așa, ca să îți ratezi viața. Și când un om nu mai are idei? Când e deprimat și ignorant? Mi-e greu să recunosc faptul că starea mea de liniște despre care vorbeam în postul anterior e, de fapt, o stare de ignoranță, de greață existențială. Nu am chef să mă izolez de lume și accept orice fel de socializare. Dar mi-am dat seama că, petrecând mult timp în mijlocul unui public, al unor oameni fericiți, simt că nu am nimic în comun cu ei în afară de planeta asta. Și poate nici măcar atât, atâta timp cât sunt adepta ideii conform căreia fiecare își construiește propriul univers. Am mai constatat că oamenilor le place să își irosească viața prin deprimări și izolări. De fapt, orice minut în care suntem supărați pe soartă înseamnă timp mort. Moartea nu intervine o singură dată în viața noastră, moartea ne demonstrează în fiecare zi că e cu noi și în preajma noastră și ne avertizează că urmează să își manifeste asupra noastră toate puterile ei stupide. Și culmea, nu ne sperie faptul că putem da greș atât de tare cât ne sperie faptul că ne așteaptă moartea. E de o mie de ori mai groaznic să simți că nu ai ce face în legătură cu propria ta stare, cu propriile tale sentimente, decât să ai certitudinea că oricum vei dispărea odată și odată... Trăim în moarte.

Miroase a vară

2011-05-02T00:01:00.003+03:00

Miroase a vară. Miroase a ploaie și a vânt cald, a liniște și a fericire. M-am liniștit. În sfârșit, m-am liniștit. Nu am crezut că o să accept atât de ușor lucruri ce, acum câteva săptămâni, mi se păreau de neconceput. Anul școlar se apropie de final și da, sunt pregătită să fac bilanțul experiențelor mai mult sau mai puțin bune. Am învățat câte ceva în fiecare zi. Pot spune că am mai adăugat o cărămidă la construcția ce se numește viață. Mă simt mai înțeleaptă, mai matură și acum știu că acceptarea poate fi, uneori, cel mai bun remediu pentru zbuciumul interior și pentru gândurile inutile. Sunt mulțumită. Și mi-e bine așa cum sunt acum... Nu regret nimic, nu vreau să mă gândesc la cum ar fi putut fi dacă și dacă. Viața ne joacă uneori pe degete, dar important e să cădem în picioare de fiecare dată.

M-am bucurat de un weekend superb. Am ascultat melodii care pur și simplu m-au făcut să lăcrimez, am simțit emoția celor care ne-au încântat cu sufletul și cu vocea, am cunoscut oameni minunați, cu un caracter de invidiat și m-am entuziasmat alături de cei care au făcut tot posibilul să ne dea un plus de energie. Încă nu suntem pierduți, încă există persoane excepționale din toate punctele e vedere, cărora nu ai decât să le mulțumești că au apărut în viața ta.

Mulțumesc celor care m-au făcut să mă simt extraordinar, mulțumesc celor care s-au bucurat pentru fericirea mea și alături de mine, mulțumesc entității care m-a făcut să ajung la această stare de perfect echilibru interior.

Viitorul sună și arată bine. Și miroase a vară...

O bucată de timp, vă rog!

2011-04-28T18:49:00.004+03:00

A intrat dezorientată și fără nicio expresie pe ușa din față. S-a așezat la masa din colț și a început să privească în gol. „Ce vreau? Nu știu. Ce caut? Nu știu...” A întrerupt-o chelnerița plictisită și cu o expresie falsă de entuziasm pe față, care a întrebat-o zâmbind: „Ce doriți?” „Eu? Păi... O bucată de timp, dacă se poate...” „Sigur! Ce preferați, trecut, prezent, sau viitor?” „Aș vrea o bucată înghețată de timp. Să fie cu topping de trecut.” Femeia a zâmbit îndurerată: „Sunteți sigură? S-ar putea să vă coste cam mult...” „Nu contează, asta vreau.” Ea a rămas privind mai departe în gol, în timp ce chelnerița a plecat după comandă. A adus-o pe o farfurie perfect curată, cu grijă deosebită. „Eternitate plăcută!”, i-a urat. „Mulțumesc”, i-a răspuns ea dându-și seama de ironia din glasul chelneriței. A început să mănânce...

Și a rămas acolo, cu mâna îndreptată spre gură, privind în gol, fără trecut și fără viitor, prinsă într-un prezent etern, înghețată în indiferență. M-am trezit speriată și nu am fost în stare să găsesc altă explicație pentru alegerea ei decât teama simultană de viață și de moarte. Oare mai simte? Și dacă da, ce simte?...

Visul m-a obsedat întreaga zi. Oare eu aș putea?... Aud vocile vesele ale prietenilor din jurul meu: „Iulia, ce vrei? Doar tu nu ai comandat!” „O bucată de timp, vă rog!”. S-au uitat la mine ca la o nebună. Și nu am insistat, pentru că nu aveau cum să înțeleagă...

Greieri. Cer și luminițe.

2011-04-25T23:10:00.008+03:00

Condiția inadaptatului în societate. Din tot ce am încercat să învăț azi pentru teza la română, asta e singura chestie care mi-a rămas vie în minte. Cui îi pasă de pământul lui Ion sau de enigma Otiliei?! Ciudatul ăsta de Gheorghidiu mi-a atras atenția în mod deosebit. Poate pentru că îmi seamănă într-o oarecare măsură... Nu, nu sunt un bărbat înrolat în armată care își plânge eșecul matrimonial! Sunt doar un personaj proustian care încearcă să își recompună lumea în funcție de propriile aspirații și care are orgoliul de a refuza o realitate care nu i se potrivește.

Nu vreau să mai discut despre asta, am ce scrie mâine pe foi, cred... Ideea e că în ultimele zile am trăit, din nou, acea senzație (căreia nu i-am simțit lipsa) de greață existențială, de repulsie față de rutina asta care pur și simplu mă omoară. Înnebunesc știind că nu pot să fac tot ce vreau, pentru că am făcut un compromis acum ceva timp, când încă știam să vorbesc toate limbile pământului și eram aproape un semizeu (vorbesc de intervalul acela de doi-trei anișori în care nu prea avem noi treabă cu societatea și limbajul, când ni se permite să spunem orice prin gângurit, fără ca ei să-și dea seama). Am făcut un compromis (de fapt, am fost obligată) și acum trebuie să lupt ca să mă deosebesc de marea mulțime de oameni fericiți. Nici nu știu de ce, cred că instinctul ăsta ne e înmânat fiecăruia într-o valiză în momentul semnării contractului cu viața.

Singurele lucruri pe care am vrut să le fac în ultimele zile au fost să stau pur și simplu. Să vegetez. Să privesc cerul (fără nori, nu vreau ca formele lor să îmi dea din nou bătăi de cap), să ascult greierii, să inspir mirosul proaspăt de iarbă abia răsărită și să clipesc odată cu luminițele pe care le privesc de deasupra orașului. Am reușit doar ieri, pentru câteva momente.

Pentru prima dată mi-am blestemat amintirile. Rând pe rând, și-au părăsit sertarele despre care vă vorbeam aici și s-au gândit să îmi facă o vizită. Păcat că m-au prins nepregătită și le-am sugerat să plece, pentru că nu aveam chef de ele. Dar a trebuit să fiu o gazdă nesimțită, pe măsura musafirilor nepoftiți, și să le dau afară. M-am forțat să mă concentrez pe altceva. Am dormit mai mult decât de obicei. Am făcut tot ce mi-a stat în putință. Degeaba, nu m-am putut abține să nu interpretez din perspectiva adolescentei de azi fiecare întâmplare a copilăriei mele care mi-a invadat prezentul. Am multe regrete. Și nu aștept decât un nou început... Am nevoie de o zi care să marcheze acest început. Să fie un început pentru toți, nu doar pentru mine. Așa că m-am oprit la prima zi de școală din septembrie 2011. Prin procesul premergător schimbării o să trec vara asta.

Vreau să pot privi luminițele noaptea, să pot inspira mirosul de iarbă crudă și să pot asculta greierii cu zâmbetul pe buze, fără să fiu pălită de întâmplări trecute care nu mă lasă să mă concentrez asupra viitorului și prezentului meu. Vreau să cred că prin asta mă detașez de tot ce e rău. Chiar dacă mă îndoiesc, uneori...

Ne înecăm în superficialitate...

2011-04-22T23:04:00.004+03:00

Avertisment: Nu am dispoziția necesară pentru a scrie ceva drăguț, bine gândit sau profund. Așa că nu mă criticați prea mult pentru rândurile ce urmează...

Era o vreme în care pur și simplu simțeam că se apropie sărbătorile. Și nu pentru că întreaga familie intra în transă și nu mai vedeau nimic în afară de curățenie și cumpărături, ci pur și simplu pentru că eram copil și știam să simt și altfel decât acum. Sau poate că totul era altfel. Încet, încet, mi-am dat seama că lumea habar nu are cum trebuie să trateze o sărbătoare. Totul se rezumă la mâncare cu carul, la băutură, la cumpărături și haine noi, musafiri mai mult sau mai puțin doriți... Și, după săptămâni întregi de agitație și crize, ne mulțumim cu trei zile de lenevit în pat sau de stat cu burta la soare, undeva la iarbă-verde, că așa e frumos. Și să nu uităm de mâncare, nelipsita mâncare, de care ne lipim ca niște scaieți, ca și cum ar fi ultima dată când o vedem...

Mergem și la Înviere, dar, din tot „ritualul”, înțelegem numai partea în care ni se toarnă vinul în căni - pardon, vase asemănătoare cu gălețile, întrucât majoritatea văd în Sfintele Paști o oportunitate de a bea pe gratis. Dezgustător! Chiar avem nevoie de toate lucrurile astea ca să ne simțim bine de sărbători? Eu cred că nu. Disper pur și simplu când văd la televizor, timp de o săptămână întreagă, știri despre ce cumpără oamenii, cât costă mielul, câți metri a avut coada de la supermarketul X, sau despre minunații care se îmbracă pentru un sfert de oră în costume populare și încondeiază ouă ca să ne dea nouă impresia că păstrează tradiția...

Să fim serioși, câți dintre noi mai știu ce e aia tradiție? Câți dintre noi mai știu simbolurile pascale și caută dincolo de aparență sensurile acestora? Ne e rușine cu propriul trecut și cu propriile obiceiuri. Doar nu suntem țărani să mai facem ce făceau strămoșii noștri! Ne-am emancipat, nu? Asta e marea noastră problemă... Nu știm să ne apreciem țara și nici obiceiurile frumoase pe care le-am dobândit. România? Țara nimănui, pentru că românii adevărați sunt prea puțini. Sau aproape inexistenți...

Ne înecăm în superficialitate și refuzăm colacul de salvare de fiecare dată când ni se oferă. Nu știm să înțelegem evoluția și o transformăm în involuție. Jalnic...

P.S.: Nu vreau să îmi urați „Paște fericit!” pentru că, oricât ați vrea, nu o să mă vedeți ieșind cu lănțicul de gât la păscut... Accept, însă, „Paști fericite!”, ceea ce vă urez și eu acum, cu câteva ore înainte de mult așteptatul moment de îndopat și lenevit...

Despre „starea metafizică”

2011-04-16T00:48:00.005+03:00

Uneori, simțim nevoia acută de a uita. De a ne uita durerile, viața, și chiar pe noi înșine. Păcat că nu prea putem face asta. Viciile nu ne ajută. Ne lăsăm învăluiți de vaporii alcoolului și îl înghițim în silă. Nici măcar nu ne place, dar pretindem că ne ajută să ne simțim bine, să uităm. Completăm cu tutunul. La nimic bun, oricât am vrea să ne mințim. Nu se simte niciun efect, și, dacă se simte, durează o clipă. Și de ce? Că suntem slabi. Lumea nu e roz nici dacă o privești prin paharul plin cu un cocktail roz, nici dacă privești după. Lumea nu e roz nici dacă îl vezi dublu pe cel de lângă tine sau dacă nu mai ești în stare să legi o frază. Nici dacă râzi fără motiv. Lumea nu e roz. Și totuși, nu renunțăm, pentru că avem nevoie să credem asta. Suntem plictisitori, nu știm să evadăm din rutină decât în felul ăsta. Unii dintre noi, cel puțin. Ne învârtim în jurul pretextelor din teama de a recunoaște că nu știm ce căutăm aici și ce vrem de la viață. Toți ne dorim aproape același lucru, nimeni nu îndrăznește să vadă mai departe de limitele posibilului. Sau, dacă îndrăznește cineva, renunță prea repede, pentru că ceilalți nu văd decât posibilul. A iubi imposibilul. Iubesc imposibilul. Iubesc ideea de imposibil tocmai pentru că e prea departe de a-l simți în vreun fel. Mi-e imposibil să-mi apropiu imposibilul. Da, aberez deja. Mă opresc aici, nu mai are niciun sens să continui. Oricum, viața nu va fi roz nici după ce scriu asta.

Sunt un element chimic!

2011-04-12T20:24:00.006+03:00

Cu toate că nu am avut niciodată o simpatie deosebită pentru chimie, astăzi mă simt un element chimic. Da, unul cu valențe multiple. Cred că va trebui să îi scriu domnului Mendeleev să mă treacă și pe mine în tabelul său cu elemente chimice, undeva, într-un colț, încadrată într-un pătrățel roz. De ce roz? Că așa mi-a fost starea de spirit, deși am fost îmbrăcată în gri, asemeni vremii...

De ce mă simt un element chimic cu valențe multiple? Pentru că... Nu știu dacă pot să explic... Mi-am dat seama că sunt complicată și complexă. Îmi folosesc valențele pe rând, aplicând regulile pe care mi le impune contextul. Astăzi, am fost profesoară pentru câteva ore, și mi-a plăcut, deși profesia asta nu intră în calcul pentru viitorul meu. Am văzut multe opinii privind întrebările existențiale ale adolescenței - cine sunt eu și ce mă face fericit? - și pot spune că m-au derutat și mai mult în procesul de definire personală... Așa că, decât să mă întind pe câteva pagini cu descrieri inutile pentru ceea ce reprezint, am crezut că e mai potrivit să mă descriu în câteva cuvinte. Și, pentru asta, pentru prima dată, chimia mi-a fost de mare ajutor! Da, o filolo(a)gă spune asta, în mod paradoxal! (Cine știe, poate mi-am ratat existența alegând profilul ăsta! Sau nu, mă simt bine aici și cred că mi se potrivește cel mai bine... Mi-am construit niște vise cărora nu o să le dau drumul prea curând, chiar dacă voi fi nevoită să le strâng în brațe până rămân fără vlagă!).

Mă motivează nespus de mult faptul că sunt persoane care au încredere în mine și în speranțele mele. Poate că nu aș fi așa de ambițioasă dacă nimeni nu m-ar susține. Astăzi, am mai primit câteva mărturisiri de acest gen, care m-au făcut să mă simt mai bine :). Am fost nemulțumită de faptul că nu am reușit să fac aproape nimic din ce mi-am propus anul acesta, dobândindu-mi doar titlul de „eșeacă”. Dar despre asta o să scriu la finele anului școlar, când o să fac bilanțul acestei perioade incredibil de zbuciumate... Acum, știu că nu mai pot repara nimic, așa că nu îmi rămâne decât să compensez anul viitor toate nemulțumirile de acum :).

În micul meu orășel plouă în mod sistematic (!), dar asta nu mă împiedică să mă simt un element chimic... Am avut o zi aproape perfectă, cu toate că o mâță neagră mi-a tăiat calea... Viitorul meu sună bine! Și arată la fel de bine! E... ca o prăjitură delicioasă din ciocolată care așteaptă să fie devorată de oameni fericiți și dornici de afecțiune. O să-l împart cu toți cei la care țin, pentru că nu aș fi întreagă fără ei. Sunt, în continuare, un element chimic cu valențe multiple și proprietăți fizice de filolog!

„Homo ludens”

2011-04-10T01:46:00.004+03:00

Am revenit și eu pe aici :). Înainte să îmi aștern ideile, trebuie să menționez faptul că mă aflu într-o pană totală de inspirație (o secetă în rândul ideilor), pe care încerc, totuși, să o combat consumând Cola în exces...

La orele astea târzii din noapte, simt nevoia să vorbesc despre... joc și ironie ca formă de ignorare a vieții. Să vedem... Poate am greșit puțin exprimarea, ea e potrivită doar în cazul în care ești unul dintre oamenii care prin viață înțelege doar probleme și realități supărătoare. Se prea poate ca cea mai mare parte a vieții să fie alcătuită din asta, dar, în procent de măcar 25 %, viața are și părți bune :). Se întâmplă uneori să nu le putem vedea. Sau să ne săturăm să le vedem, pur și simplu. Ne place să ne detașăm de lume și să tratăm totul dintr-o altă perspectivă, cu riscul de a fi catalogați drept ignoranți, insensibili sau nebuni.

Ei bine, aici vroiam să ajung... Sunt persoane care cel puțin o dat în viață ajung să ia lucrurile „peste picior”, cum se zice, să le trateze ironic. De cele mai multe ori sunt privite cu dezgust de către ceilalți. Asta e cel mai enervant la oameni: faptul că le place să îi critice în permanență pe ceilalți fără să se perfecționeze pe ei înșiși prin auto-critică, faptul că originalitatea celorlalți e privită dintr-un unghi prost, condamnată și pătată cu vorbe prost spuse. În ciuda faptului că suntem dependenți de societate și de oameni, suntem, în același timp, independenți. Cei din jur nu ne pot ajuta de fiecare dată să ne ridicăm. Avem nevoie și de propriile soluții.

Să minți viața e o artă. Să păcălești realitatea, la fel. Există n moduri prin care poți face asta, dacă vrei :). Unul dintre ele este ironia. Mi se pare ciudat... Ironia se presupune a fi o expresie disimulată a realității, un mod prin care se exprimă exact contrariul unui lucru printr-o frază sau ceva asemănător. Sau batjocură. Păi de ce batjocură? De ce sens contrar? Iarăși mă simt nevoită să afirm că suntem niște încuiați, noi, ca umanitate :)... De unde avem noi certitudinea că sensul real al lucrurilor nu e cel dat de ironie? De unde știm noi că nu ironia e, de fapt, realitatea? Principii și convenții. Dacă am presupune că ironia ar fi chipul adevărat al realității, principiul după care s-ar ghida absolut toți oamenii, atunci realitatea actuală, cea pe care o susțin sus și tare minunații noștri semeni, ar fi... tot o ironie. Ciudat, nu? Cert e că, în momentul de față, această ironie reprezintă, cel puțin pentru mine, un fel de a trece prin viață cu fruntea sus, de a-mi ascunde disperarea...

Jocul? La fel. Încep să văd, din ce în ce mai mult, că absolut totul în viață poate fi privit ca un joc. Totul are reguli și recompense. Poți pierde ceva sau poți câștiga ceva. Poți să ieși din joc, poți să trișezi, sau să fii corect și să suferi că nu e suficientă corectitudinea ca să câștigi. Îți mai trebuie îndemânare. Așa e într-un joc, nu? Și acum, puneți totul în contextul vieții. Iubirea, spre exemplu, subiectul despre care urăsc să scriu și să vorbesc pentru că mi se pare mult prea exploatat și mult prea absolut pentru capacitățile mele de înțelegere. Toate lucrurile enumerate mai sus le găsim și aici. Mă enervează oamenii care cred că știu totul despre iubire când, de fapt, nu știu nimic. E la fel de relativă ca oricare alt lucru, cu excepția morții. Fiecare înțelege ce vrea, joacă după propriile reguli și simte altfel. Mă rog, îmi încalc regula, așa că abandonez subiectul. Viața în ansamblu e tot un joc. Doar că un joc din care ești scos afară cu forța. Copiii, de ce se joacă ei atât de mult? Se joacă pentru că sunt singurii conștienți, în mod involuntar, de faptul că nimic nu doare mai mult decât ignoranța. Plâng pentru că știu ce îi așteaptă mai târziu. Și regretă din prostie. Regretele nu-și au locul într-un timp atât de scurt cum e viața.

Oamenii sunt lași, pe lângă faptul că sunt ciudați și că le place să braveze. Lașă sau nu, am învățat să merg mai departe cu ajutorul ironiei și al jocului. Nicicând nu te poți ascunde mai bine decât atunci când te joci. Poți fi sincer și ceilalți să creadă că ai fost ironic sau că ai mințit, te poți preface atâât de ușor... Riscul e că s-ar putea să ajungi să nu mai știi cine ești, pentru că ai jucat prea multe roluri. Dar ți-l asumi, pentru că trebuie, pentru că poți și pentru că vrei. Ești stăpân pe situație și o poți conduce în favoarea ta. Măcar până la un punct...

Hai să lăsăm deoparte lamentările, regretele și lacrimile și să luăm puțin viața peste picior. (I-am putea pune piedică, sau am putea să o imobilizăm. Că doar nu e așa de puternică...)

Verdict

2011-04-02T01:08:00.004+03:00

Astăzi (sau mă rog, ieri) soarta mi-a făcut farse cu nemiluita, de 1 Aprilie. Ziua Veseliei s-a transformat, pentru mine, în Ziua Tristeții. Râsu' plânsu'. Din nou, am avut una din cele mai groaznice zile din ultimul timp. Și făcând un bilanț al celor întâmplate în ultimele nouă luni, am ajuns la o concluzie dureroasă: nu merit nimic din ceea ce primesc, nu merit oamenii pe care îi am în jurul meu și nu merit admirația lor. Nu am făcut decât să îi rănesc, inclusiv prin intențiile bune pe care le-am avut. Și de ce, când ei mi-au oferit tot ce aveam nevoie? De ce trebuie să fiu atât de prost construită, atât de haotică și de neînțeles? Nu puteam să fiu și eu un om normal? Ca și ei? Răspunde-mi, parșivule, de ce eu trebuie să trec prin toate astea... Ți-ai bătut joc de mine când m-ai aruncat sau m-ai scăpat aici, naiba știe din ce întâmplare nefericită... Toată viața nu am vrut decât să fiu un om fericit. Și nu fericit la modul absolut, ci mulțumit cât de cât de ceea ce este. Și știi ce? Nu am reușit. Am fost prea puternică sau poate prea slabă pentru a reuși. M-am hrănit cu iluzii și cu optimism și viața m-a lovit rău când m-a adus la realitate. E greu să nu realizezi pe ce lume trăiești sau cine ești și ce vrei de la viață. E al naibii de greu. Dar trebuie, trebuie pentru că așa vrei tu și așa zici tu și pentru că nu am altă alternativă. Sau poate am, dar refuz să o iau în calcul pentru că sunt prea orgolioasă ca să îți dau satisfacție și să cad de fiecare dată când ai tu chef să îmi pui câte o piedică. O să te înfrunt până la capăt, fără nicio discuție. Apoi, mai vedem ce va mai fi... Singurul lucru pe care îl pot gândi și accepta în momentul ăsta e faptul că trebuie să mă retrag, măcar pentru o perioadă. Trebuie să îmi pun ordine în gânduri, să renasc din propria-mi cenușă ca să mai fac față. Nu vă merit. Și îmi pare rău.

P.S: Un gând haotic de la ora două dimineața. Un verdict dureros, irevocabil. Condamnarea pe care o merit și de care poate aveam nevoie.

In memoriam Nichita Stănescu

2011-03-31T16:28:00.004+03:00

„Când vezi soarele răsărindu-ți în față, întoarce-te brusc, pentru că el îți răsare de fapt în spate. Când ți-e frig, dezbracă-te pentru că riști să arzi! Nu da importanță și timp de auz strigătului. Apropie-te alergând de cel care strigă „onoarea nu e de sânge ci de inimă. Dragostea nu e de femeie ci de nașterea pe care ea o poate îndura”. Nu se face niciodată seară, decât pentru proști! Răsăritul stelelor e cu mult mai măreț decât răsăritul soarelui. Dacă este păcat că suntem oameni nu este ispășire faptul că murim...

Adevărul, care oricum ne este refuzat, e mai puțin important decât dragostea, pe care urmează abia s-o pierdem. Globul pământesc este mult prea mic și mult prea neîncăpător ca să ai dreptul singuratic la eroare. Fii perfect aici, ca să poți să greșești între două stele, unde e loc liber și imens, și înțelegere pe măsură. Lumina soarelui este orbitoare, dar atât. Adevărata lumină nu este nici măcar cea a stelelor, care e cu mult mai orbitoare pentru ochiul apropiat lor, ci lumina care nu-și mai aduce aminte de sursa ei. N-ai cum să te ferești de ea. Trupul în care locuiești e cu mult mai departe decât ți-ai închipuit depărtarea. Faptul că el te doare sau faptul că el îți dă plăcere, nu are nicio rubedenie cu tine. Află că mai apropiat este trupul pietrii de piatră, deși distanța dintre el și ea este infinită, decât clipa pe care o străbați de străbaterea ta în clipă. Fiule, sufletul meu este bucuros că știi să citești. Dacă și înțelesul celor citite te va dori, te va fi, fiindu-te. Dacă nu, nu! Adio!” (Nichita Stănescu)

78 de ani de la nașterea ta, Domnule... Nu pot decât să vă mulțumesc că ați existat printre noi, că ne-ați oferit ceea ce, probabil, nu meritam: poeziile dumneavoastră, mult prea dumnezeiești pentru puterea noastră de înțelegere. Sunt rari oamenii care încă vă apreciază. Dar sunt valoroși, pentru că intră în categoria de care vorbiți în ultimele două rânduri ale testamentului. Vă regăsesc pretutindeni în ideile și simțirile mele. Cred că nimeni și nimic nu v-ar putea înțelege sau defini sufletul, decât Necuvintele dumneavoastră...

Necuvintele

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.

Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinți.

El a întins spre mine o ramură ca un braț.

Eu am întins spre el brațul ca o ramură.

El și-a înclinat spre mine trunchiul

ca un măr.

Eu am înclinat spre el umărul

ca un trunchi noduros.

Auzeam cum se-ntețește seva lui bătând

ca sângele.

Auzea cum se încetinește sângele meu suind ca seva.

Eu am trecut prin el.

El a trecut prin mine.

Eu am rămas un pom singur.

un om singur.

Recele echilibru al stelelor

Vor venit timpuri minunate

când echilibrul rece al stelelor

se va rupe, și când

șirurile celor care au fost

se vor uni cu cei care sunt.

Omul, o câte trupuri a avut

și în câte trupuri încă se va

încerca să mai fie!

Omul! De câte trupuri are nevoie

ca să se poată hrăni până la capăt

din sfera aceasta instabilă!

Vom mânca până la urmă

tot pământul acesta albastru.

Îl vom roade, îl vom roade.

Îi vom azvârli capul și oasele

iar Omul, Omul nesătul

cu un miliard de trupuri

va începe să roadă flămând

recele echilibru al stelelor.

(două dintre poeziile mele preferate ale Poetului...)

Defect

2011-03-27T13:57:00.005+03:00

Să dăm cărțile pe față. Pentru prima dată simt nevoia să spun exact ce gândesc, fără să îmi modific sentimentele în vreun fel. M-am săturat să fiu acuzată pe nedrept și să mi se interpreteze fiecare cuvânt, fiecare gest, în mod personal și total eronat. Mi se pare că toți aveți impresia că eu nu am voie să greșesc. Nu sunt o ființă perfectă și nu am ajuns la stadiul de robot programat să se preocupe numai de viețile altora. Am și eu o viață și am același drept să plec și să greșesc ca și voi. Dacă vă dezamăgesc, dacă nu vă sunt pe plac și nu pot să fac nimic bine, nu aveți decât să mă ocoliți și să întoarceți capul pe stradă când mă vedeți. În momentul în care o să fiți voi ființe perfecte și nu o să îmi greșiți cu absolut nimic, o să permit să îmi reproșați în permanență cât de prost construită sunt, cât de jalnică și de defectă sunt. Am trecut cu vederea prea multe lucruri și am înghițit prea multe reproșuri fără să ofer vreo explicație, pentru că pur și simplu am considerat că nu merită. Pe fruntea mea nu scrie nici „mama tuturor răniților”, nici „cabinet de consiliere psihologică”. Nu reproșez nimic, pentru că dacă mi-am asumat vreuna din „funcțiile” de mai sus am făcut-o benevol. Dar nu am crezut că sunt înconjurată de oameni care pur și simplu se folosesc de mine fără să îmi ofere nimic în schimb, nici măcar un gând sincer sau o vorbă bună. Poate că o să fiu altfel. Cel puțin, o să încerc. Dar nu pentru că ar merita cineva, ci pentru că simt că e cazul să am o viață proprie și să schimb ceva. Acum, nu-mi rămâne decât să aștept să văd cine rămâne lângă mine și cine pleacă. Nu mă înspăimântă posibilitatea de a rămâne singură, pentru că mi-am făcut-o cu mâna mea. Decât așa, mai bine singură. O să supraviețuiesc.

Eroarea - Geo Bogza

Toți mă vânau.

Făcându-și pe seama mea tot felul de iluzii,

mă vânau.

Unii credeau că sunt morun.

Și se vedeau în fața castroanelor cu caviar.

Toți mă vânau.

Convinși că norocul le-a scos în cale o pradă

nemaipomenită, mă vânau.

Unii credeau că sunt cașalot,

și le sticleau ochii socotindu-mi tonele de grăsime.

Toți mă vânau.

Urmărindu-și cu îndărătnicie lacoma lor fericire,

mă vânau.

Iar eu nu eram decât bietul catarg

Al unei corăbii demult sfărâmate...

Gând anticalofil.

2011-03-25T21:42:00.009+02:00

Te mint. Te mint pentru că sunt o lașă și pentru că poate prefer să cred că îmi pot inventa adevărul. Minciuna nu e rea. E ca iluzia, doar că e o iluzie pe care vreau eu neapărat să o inventez și să o transform în realitate. Doar ne place să ne hrănim cu iluzii... Se spune că „adevărul doare o singură dată, minciunile dor toată viața”. Eu nu sunt de acord cu asta. Nu sunt de acord pentru că știu că e mai ușor să treci peste o minciună decât peste adevăr. E mai ușor să depășești o plăsmuire a minții decât un adevăr incontestabil și invariabil. Minciuna îmi oferă o șansă, o speranță. Adevărul mă distruge. Nu vreau să aflu adevărul absolut, ca toți filosofii, pentru că știu că îmi va ruina toate visele, că îmi va distruge viața asta prea puțin roz de care mă țin cu disperare, fără să știu de ce. Sunt agățată de o stâncă, de o piatră prea puțin solidă și cineva, de deasupra mea, mă calcă pe mâini și mă torturează, crezând că o să renunț. Dar nu, nu renunț, pentru că vreau să stau atârnată între cele două tărâmuri până când piatra se va desprinde singură și o să cad în mare. Dacă mă gândesc mai bine, fără minciună nu ar exista interpretare și posibilitatea de a visa. Adevărul ne-ar secătui de propria esență, ne-ar lua tot ce avem mai bun în noi. Minciuna îmi oferă posibilitatea de a crede ce vreau. Pot să te cred sau nu. Și nu, nu te cred, dar îmi place că minți. Îmi place că te fâstâcești când îți pun o întrebare la care nu te aștepți. Îmi place să îți văd neputința și să mă simt stăpână pe gândurile tale și pe siguranța ta incontestabilă. Să nu te oprești din mințit, mi-ai distruge viața și personalitatea. Doi mincinoși. Asta suntem. Eu, care vorbesc de minciună și o susțin, în momentul ăsta spun doar adevărul. Paradoxal, nu? Poate că e un adevăr mincinos, plăcut, sau poate că e un adevăr ciudat. Nu știu ce că cred. Știu că doar că te mint și îmi place la nebunie... Știu doar că mă minți și îți place la nebunie...

Azi am avut chef să deformez totul. Am luat cuvintele frumoase și le-am îndoit, transformându-le în monștri. De ce atâta frumusețe și de ce atâtea metafore? Să vorbim direct, să spunem direct ce gândim fără subînțelesuri și fără să modificăm realitatea iluzorie cu care ne-am obișnuit. Și m-am simțit lipsită de inhibiții și stăpână pe mine. Nu mă puteți pedepsi pentru că am vrut să fiu un anticalofil. Nu aveți ce să îmi faceți pentru că am fost eu și v-am supărat. Poate că v-am mințit, dar ce mai contează? Încă încerc să vă descopăr și să mă descopăr. Și știu că nu voi reuși, pentru că minciuna ne conferă un caracter infinit și indescifrabil. Continuați, să vedem unde ajungem... Să vedem ce vă doboară, ce vă calcă atât de rău pe degete încât să vă determine să renunțați. M-am stropit cu minciuna și adevărul fuge de mine. Eu nu o să renunț din cauza lui. Îmi plac minciunile. Degetele mele sângerează, dar încă nu simt usturimea adevărului ca să fiu nevoită să îmi las stânca. Mirosul poate că va ademeni vulturii prometeici ce vor veni să îmi smulgă carnea cu sete. Dar mai este până atunci... Și îmi vor rămâne oasele, adânc încleștate în piatră, și tot nu renunț... Până o să cad în mare...

17.

2011-03-22T00:08:00.003+02:00

Alerg în jurul unui gând ce mă frământă și adulmec mirosul unei speranțe ce mă înconjoară. Simt cum eu sunt acel chip dintr-o umbră ce visează la clipele în care străbăteam un vis și adormeam în jurul unui glas. Știam să aprind luminile în șiruri orizontale și coloram un gând plin de puritate. Zburam în ecoul pătrunsului și pășeam într-un ocean al clipelor neuitate. Mă oglindeam în eclipsa senină a unui început din grădina vieții mele și căutam în ritmuri orbite. Eram o scânteie albastră ce privea minunea cu ochii scăldați în cerneală. Croiam noduri și împleteam șiruri de oglinzi ce mă făceau să alerg pe un câmp al seninătății. Am pășit într-o altă lume în care eu eram curcubeul ce lumina și dădea foc tuturor. Am inspirat adânc și am conturat tabloul unui suflet aproape dispărut, apropiindu-mă de locul încă nepătruns de unii. Am zărit cerul din care curgeau cioburi de sticlă și îmi plimbam gândurile în seara fierbinte, dar parcă rece. Am așezat tonul sufletului pe magia tinereții și l-am aruncat într-un loc fără nume, dându-mi seama de aripile sufletului meu.

Scrutând depărtarea apropiată...

2011-03-16T23:12:00.003+02:00

Contururile clădirilor se întâlnesc. Văd cum acel departe e, de fapt, atât de aproape. E suficient să-l caut, încleștând genele, forțând privirea către lumină. Și apoi, mă las îmbrățișată de acel orizont care acum e acest orizont. Nimic nu mă mai împiedică să pătrund în el. Și uit că astfel, devenind nucleul depărtării ce o scrutez, sunt mai efemeră în vidul agoniei și că acel imens necunoscut e și el o parte din mine.

Așa se întâmplă mereu. Ființa își găsește adevărul la sfârșit, căci nu a înțeles să-l caute în început, în tot ceea ce o înconjoară. Neantul nu i-a dat răspunsuri, ci doar a condamnat-o la tăcere și nesiguranță. A omis să privească în urmă și s-a dus tot mai departe să întâlnească acel ceva care-i poate cumpăra liniștea. Și lasă urme albe, care nu se șterg și ea, ființa, le confundă cu împrejurimea. Și greșește, căci nu știe că până și în ele se află esența adevărului ascuns. Nu e vorba de origine, nici de ce va urma, ci de ceea ce a fost înainte ca toate să se întâmple, înainte de succesiune, de limite. Cugetând, sufletul cutezător în a cunoaște câștigă, căci vede, a greșit, de ce, poate și când, dar mereu îi scapă ceva. Speriat de propria revelație, observă înserarea. Purpura se împânzește. E uimit și furios simultan. Mai întâi, răsărise soarele...

Ar putea să spună că nu-i pasă, că în zadar încearcă a privi dincolo de orice, când începutul se termină, iar sfârșitul începe, nelăsându-i vreme de nimic. Sufletul acesta, însă, nu cunoaște indiferența. El simte, deși i se pare că e la fel ca toate celelalte. Și nu va spune în veci asta, nici măcar când va întâlni propriul adevăr, ci va recunoaște, umil, că cei din jur sunt ei înșiși, iar el e altul la fiecare pas...

O adiere rece îngenunchează la fereastră. Se ridică apoi, spre a-i șopti că e noapte. E prea târziu. Mereu e noapte și întotdeauna zi. Și nu mai știe ființa ce să facă. Este mai albă și totodată mai împovărată. Nu-i rămâne decât să spere că va cunoaște în cele din urmă prima jumătate sau a doua jumătate a ei însăși...

Când dimineața se apropie, ea surâde căci a cuprins-o vântul, răvășindu-i părul prietenește, purtând cu el aroma florii de măr. Atunci sesizează că încă mai trebuie să afle întregul, că încă nu s-a descoperit pe sine. Și pornește, renunțând să mai fie ea însăși o linie centrifugă a orizontului, cea mai estompată de entitatea aerului, lăsând în urmă pași albi. Acum îi privește și au sens. Sunt fragmente din drumul pe care l-a parcurs. Sau oare, nu sunt cumva structuri ale căii ce o va urma?...

Aceeași liniște se așează. I se pare că așa a fost dintotdeauna, că i s-a ocultat acel ceva ce o doare. Dar acum e mai liniște decât în alte dăți. Fiindu-i frică să nu o surprindă alte gânduri sau înserarea, părăsește vidul.

Ca și când... ca și când...

2011-03-15T21:51:00.003+02:00

Propun o „poezie” foarte dragă mie a domnului Calistrat Costin, pe care l-am descoperit întâmplător într-o revistă de creație. Conturează foarte frumos o imagine completă asupra lumii, a temporalității, a morții și vieții noastre, într-un stil ușor ironic, dar accesibil. Lectură plăcută :)!

Se zbenguie prin iarbă un pui de infinit, latră zglobiu,

dă dintr-un ciot de coadă, e fericit, face tumbe,

se gudură, e viu;

într-o parte mai ascunsă a trunchiului meu, o nimfă,

larvă de fluture, se pregătește de culcare, fragilă,

crisalida a dat să zboare

mai devreme cu-o viață, dar neavând destulă putere

a obosit,

ceva în sinea ei parcă moare...

De pe pasarela gării centrale mă uit la mine

și nu-mi dau bine seama dacă exist,

voi fi putrezit fără să știu și-acum asist nepăsător

la propriile-mi funeralii -

spectacol comic, dacă n-ar fi trist

(de fapt și comic și trist) -

am lăsat cu limbă de moarte să fiu ars „post festum”,

iar cenușa să-mi fie dată de hrană unui prieten bun,

„pește auriu”,

(în felul său, nefericit neam de artist);

semne că m-am născut cândva ar fi, așișderea

că am trăit,

că mai trăiesc, da, lucrurile așa stau, că...

dacă n-aș fi nu m-aș povesti!

Își are legile ei originale existența terestră, legi,

ah, mereu reinventate,

peste zi trăiești, peste noapte dispari,

ca și când ai trăi, ca și când ai muri,

„lumea-i un vis, visul o lume”, iar noi bieți hoinari

„pe mișcătoarea mărilor singurătate”!...

E greu, foarte greu, un destin să împlinești, numai și

numai din isprăvi urieșești, e nevoie, neapărată

nevoie,

și de vremuri secetoase, de veacuri pustii,

de „epoci de

baraj total”, de carne de tun, de „secole negre”,

de mormane de oase...

Dimineață, într-un târziu de zori, mă pomenesc

ciondănindu-mă cu taică-miu - păstorul ceresc -

îl iau

la rost, el tace, mi-a ajuns o lamă strălucitoare la

beregată, el tace, nu mă mai încântă „concepțiunea Sa

i-ma-cu-la-tă”

și nici nu mai tânjesc a mă mai naște încă o dată,

ei bine, am început în aceste clipe din urmă să creez

(să-mi creez!) eu însumi un fleac de lume, gândesc,

înnebunesc, întemeiez, și-aștept să treacă cele șase

zile, în a șaptea vreau și eu să mă odihnesc...

Stârpitură de creatură, fărâmă banală de natură,

mi-e destul de bine în legea mea (că „legea sunt eu!”),

la porțile raiului (sau iadului), atotputernic străjer

aproape sub pământ cum sunt, mă simt ca-n cer,

trăiesc, plutesc, nu mai visez,

„creațiunea” mi-am dus-o la bun sfârșit,

ceva timp de risipit aș mai avea din porția mea

de infinit,

mai sper încă să pricep ceva, cumva, ce se întâmplă

cu neamul meu omenesc, neomenesc

(ah, „prea omenesc”!)

și dacă există ori nu sub soare, sub stele, sub neant

vreun dram de gândire dumnezeiesc,

totul fiind ca și când ai trăi, ca și când ai muri...

ca și când da... ca și când nu...

Întrebare

2011-03-15T20:20:00.004+02:00

Sufocată de insomnie, stau și privesc tavanul gol, opac, fără să simt nimic. Vreau să plâng și nu reușesc. Am ajuns să mă stăpânesc atât de bine, încât nu mai pot plânge nici măcar atunci când vreau sau când simt nevoia să o fac... Prea greu. Prea multe retine indiscrete în jurul meu, prea multe paradoxuri generate de câteva cuvinte monosilabice. Și nu mă pot întreba decât: unde se duc lacrimile atunci când nu pot plânge?

Lumina se răsfrânge în fire de purpură. Iar apoi nu o mai văd. În urmă, rămâne suspinând cicoarea. Mireasma ei neștiută se fluidizează în noaptea mea. Simt o sugrumare ușoară, lentă, ce-și dorea sfârșitul florii de cicoare, viața ei, destinul ei, rostul ei. Dar nu putea. Mă măcina în continuare. Și a încercat să mă strângă mai tare, dar n-a reușit. Am respirat și m-am simțit fericită pentru prima oară. Am vrut să mulțumesc și am căutat în jur, dar nu mai eram decât eu. Am scormonit în beznă și am deslușit acel ceva care nu plecase, care de fapt nu a plecat nicicând. El îmi făcuse din suflet scânteie, din gând amar, pulbere, din noapte infinită, un moment al amurgului, din visul meu cu aripile frânte de foc, o iluzie, ce doar prin închipuire s-a adeverit. Tot el schimbase un destin, cel al forței nebănuite. A cuprins-o, simțindu-se sec, pustiu, sau pur și simplu un tot unitar. Aerul. Atât de transparent, încât m-am gândit că nu e. Abia atunci am înțeles cât fusese de opac. Mă izbeam de el în fiecare clipă. Lumina se oglindea în el ca să pătrundă în mine și o sorbeam cu fiecare suspin, ca pe o tămăduire. Iar bezna doar mă apăsa, căci nu se putea reflecta. În el se ascundeau emoțiile mele amorțite, gândurile uitate, sentimentele pierdute, lumea ce înflorea din imaginația copilului din mine. A fost de-ajuns să respir și să întind palma. Și le-am atins. Și câteodată au vrut să fugă. Dar oftam și nu plecau. Și aerul a stat aici mereu, ascultându-mă, numindu-se singurătate, umil, în fața mea, în spatele meu, peste tot. Însoțea gândul cald ce perinda poteci bântuite de neliniști de demult. Trăia în și pentru mine. Îmi absorbea tristețea. Crezusem că el eram eu și când am suspinat din nou, am înțeles că el va fi întotdeauna eu. L-am privit încă o dată și m-am gândit la limpezimea ochilor mei. Mă regăseam în el și îl iubeam mult. Am văzut cât de important era și s-a bucurat și mi-a amintit, râzând în ploaie, că el sunt eu. Am surâs. În sfârșit, mă vedeam altfel. Am încetat să privesc prin prisma cotidianului și am înțeles că mă pot elibera. Spre dimineață, cerul își deschidea infinitul și am zărit cum perla dimineții aluneca ușor către o floare albastră. Pentru ultima oară, mai simțisem o dată sugrumarea forței necunoscute din început. Atunci și-a îndeplinit rostul, după cum a visat, doar că avea alt motiv: bucuria cunoașterii. Apoi, când ușoară, pluteam spre răsărit, am observat că pasul meu, deși inexistent, lăsa urme albe, la fel cum aerul îmi lăsase în inimă fericirea, libertatea. Din depărtări, venea fâlfâind, purtat de umbra mea, un vis. Mi-a dat înapoi liniștea și mi-a spus să nu o mai pierd, să am grijă de ea. Lacrimile mele s-au evaporat în aerul binefăcător al nopții. A plâns el și pentru mine și le-a vărsat sub formă de rouă pe cicoare. În tăcerea ei eternă, le-a băut cu sete. Am învățat că insomniile se hrănesc cu lacrimi.

Condiție.

2011-03-08T20:26:00.004+02:00

Motto: „Circul: un loc în care poneii, caii și elefanții pot vedea bărbați, femei și copii ce se comportă prostește...”

Câte petreceri și câtă desfătare în Olimp! Câtă ambrozie, nectar și vinuri nenumărate... Și totuși, să nu ai nicio altă preocupare o eternitate... Totul devine plictisitor... Îngrozitor de banal... Până și pe zei îi cuprinde teama de moarte în nemurirea lor. Sunt convinsă că plictiseala e de mii de ori mai groaznică decât moartea. Să nu ai ce face o veșnicie... Să te plictisești de lucrurile pe care oamenii le trăiesc în toată intensitatea lor... Să nu simți că trebuie să trăiești pentru ceva, să nu ai o motivație anume, să nu suferi, să nu cunoști fericirea adevărată, chiar dacă durează o singură clipă... Cât de lipsiți de viață pot fi! Ei sunt, dar nu există. Doar noi existăm, așa, mici și nesemnificativi cum suntem, închiși în ringul nostru, animale dresate de alte animale (probabil vertebrate mai evoluate), fără intervenția celor care nu vor să se facă văzuți sau auziți...

După o scurtă perioadă de libertate absolută, am fost luați și închiși la circ. Da, noi suntem animale pedepsite să își ducă existența distrându-i pe zeii plictisiți de nemurire, groaznica pedeapsă ce le-a oferit-o Universul... Circ... Cineva m-a întrebat, odată, la ce mă gândesc când aud cuvântul „circ”... Normal - am spus - la agitație, nebunie, haos, pericol, cumulate cu desfătare, veselie, uimire, gălăgie, dezinhibiție... A râs de mine, și mi-a mai spus că e ironic cum desemnăm ce se întâmplă într-un circ prin termenii ăștia... Cuvântul ăsta provine de la cerc, simbol al perfecțiunii, știai? Nu, nu știam... Asta e perfecțiune? Haosul e perfect, în întreaga lui dezordine? Creatori, închiși iremediabil în „cerc”, refuzăm să privim în jurul nostru, să ne observăm spectatorii cu o mimică dezgustată... Refuzăm să le râdem în nas, să le spunem cât de lași sunt, pentru că nici măcar nu vin să ne dreseze, ci preferă să ne dea pe mâna altor animale, aparent absolut necesare circului, dar care, de fapt, distrug totul... Numele lor răsună flegmatic peste tot... Ne-au lăsat pe mâna Societății, a Economiei, a Corupției, a Minciunii, a Indiferenței... Și „dresorii” ăștia ai noștri nu se opresc nici măcar o clipă din lucru... Cu biciul în mână, ne lovesc până cădem, iar ei, de acolo, din tribune, râd zgomotos și deranjant de suferința noastră. Blestemați să fiți! Totul devine un haos. Dresorii se mai și rănesc, din când în când, iar când unul dintre noi, animalele, îi simțim mirosul de sânge, nu ne mulțumim cu adulmecatul, nici cu linsul, ci sfâșiem. Și dintre noi se ridică alți dresori... Iar ei, de pe tribune, râd zgomotos în continuare... Blestemați să fiți! Multe animale se resemnează și își duc viața închiși, refuzând să privească dincolo de gardurile circului... Altele se opun și refuză să fie dresate până când sunt fie eliberate, fie omorâte... Altele chiar se bucură de ceea ce au acolo și transformă orice spectacol, orice repetiție, într-un eveniment de proporții. Ei... râd, ca de obicei... Blestemați să fiți!

Fascinație, mister, imaginație, imposibil, haos, agitație, perfecțiune... Asta ne e lumea... Suntem, parcă, închiși în universuri diferite. Alții ne privesc nouă spectacolul și se amuză copios, noi le privim altora spectacolul și ne comportăm prostește... Și invers... Toți se amuză unii de alții. S-a amuzat, însă, cineva de sine, în afara nebunului costumat în clovn?...

Și ei râd... Nu îi mai blestem , pentru că nu există pedeapsă mai mare decât nemurirea... Vă compătimesc... Cât de naivi îmi păreți acum!...

Fragment de memorie.

2011-03-03T23:13:00.006+02:00

„Am lunecat. M-am poticnit strivind sub tălpi o floare ori o cochilie, ori poate mi-am strivit fără să simt inima mea, în piept ascunsă mie...” (Frământare intimă, Nicolae Labiș).

Cum să-ți fie greu să faci diferența între fantezie și realitate? Cum să treci prin viață observând cele mai nesemnificative lucruri și meditând asupra lor, în loc să îți fixezi priorități realiste? Cum să lași lucrurile cu adevărat importante să treacă, pur și simplu, pe lângă tine, eventual să le dai și un șut, din când în când, ca să nu te împiedice în drumul tău către... ceva. Ceva măreț... Nici tu nu știi ce, dar categoric ceva măreț și de importanță incontestabilă pentru întreg Universul... Foarte simplu. E mult mai ușor să trăiești într-o realitate proprie decât să te ancorezi în lumea cu adevărat reală, în care nimeni nu ar putea trăi cu adevărat. Nu sunt demnă de realitate. Recunosc că nu îi pot face față. E prea dură pentru ceea ce sunt eu. Nu am fost pregătită pentru ea. Nici eu, și poate nici tu, la fel ca mulți alții... Nu am puterea să privesc totul rațional și științific. Am încercat să văd apa ca o simplă combinație între oxigen și hidrogen - m-am împiedicat de ea și a vrut să mă distrugă până când nu i-am recunoscut caracterul misterios. Am încercat să simt vântul pur și simplu ca un curent de aer produs de cine știe ce cauze fizice sau geografice - m-a biciuit atât de tare încât mi-am rugat moartea și a încetat abia când l-am simțit altfel, ca pe o mângâiere. Am vrut să privesc norii și fulgerele doar ca simple acumulări de energie și materie - furtunile erau atât de înspăimântătoare încât mă temeam de tot ce înseamnă lume; totul a devenit roz când am reînceput să visez cu capul în iarbă și cu privirea spre cer, găsind în fiecare norișor câte o formă pământeană sau nu. Fulgerele nu m-au speriat atunci când am reușit să le privesc de după perdea și să le văd ca pe niște blitz-uri produse de aparatul foto de ultimă generație al Lui - (m-am întrebat chiar ce album ne pregătește și pe când îl vom vedea și noi...). Și munții îmi puneau piedici când încercam să le înțeleg forma doar ca pe o simplă ridicătură a scoarței terestre - iar bucuria a revenit atunci când i-am privit ca fiind cocoașa unor zei căzuți pe pământ și adormiți pe veșnicie...

M-am împrăștiat în fiecare lucru ce mă înconjoară și mă re-compun de fiecare dată când vreau să fiu un întreg. Am cuprins în mine întreg Universul în plină expansiune și nu vreau să îl las din brațe. Fericirea mea e fericirea stelelor, a lunii, a vântului, iar fericirea lumii îmi aparține în totalitate. În care realitate, în afară de a mea, ar mai fi posibil așa ceva?... Cine mai are nevoie de exactitate, de realism, de rațiunea aceea extremă, riguroasă? Nu am nevoie decât de sacrificii către zeii imaginației, care sper că îmi vor fi alături la fel ca și până acum...

P.S. Din când în când, o să mai scriu câte ceva și pe site-ul dedicat Consiliului Elevilor: CE Arena, dar și pe blogul pe care l-am lansat alături de oamenii cu care împărtășesc una dintre pasiunile mele - filosofia: Organizația Filosofilor Zăluzi (OFZ) (nu e ceva neserios, chiar dacă titlul v-ar putea trimite cu gândul la așa ceva...);

„Arbor invers”

2011-02-23T18:30:00.004+02:00

Într-o lume în care parcă orice ordine funcționează „cu capul în jos”, două ciudate și-au pus întrebarea: dacă imaginea pe retină se formează invers, de ce noi vedem lucrurile în felul ăsta? Oare, în realitate, nu e cerul pământ și pământul cer? Nu au copacii coroana în jos și rădăcinile în sus? Nu mergem noi pe norișori și visăm cu capul în iarbă? Nu urâm în loc să iubim și iubim în loc să urâm? Nu suntem noi absolutul dezordinii pe care o numim, de fapt, ordine? Totul e gândit pe dos, noi acționăm pe dos... Am impresia că atunci când zeii s-au jucat creându-ne, au stat cu capul în jos. Din țărâna iluziilor au cules firicele de speranță pe care le-au încropit într-o figurină lipsită de viață și concepută cu sufletul pe dos. Apoi ne-au dat suflet. Din aceeași țărână a cimitirului lor, în a cărei compoziție intră iluzia. Iluzia... erudiția moartă aplicată peste materia vie a existenței. Și figurina a început să miște, să râdă, să spere, să gândească, să simtă și să ia totul în serios, în timp ce Dânșii se distrau copios. O vedeau ca pe o marionetă mișcătoare în stare de ebrietate care habar nu are pe ce lume trăiește. Figurina asta alcoolizată nu a vrut să aștepte să se trezească înainte de a se arunca pe pământ... A început să exploreze norișorii din jur și a alunecat. A ajuns aici. Beția asta a ei va dura o veșnicie... Atâta doar că nu e conștientă de faptul că a fost creată cu capul în jos și îmbătată cu iluzie... Și-a luat inima în dinți și a început să își descopere Universul în care a căzut din vina unui simplu joc. Când te gândești că matematica, fizica și mai ales filosofia nu sunt altceva decât gândirea întoarsă pe dos a marionetelor create în joacă de zei... De-asta nu reușim să înțelegem absolut nimic din ceea ce ne înconjoară, de-asta există dileme cărora nu le putem găsi un răspuns satisfăcător. Toate teoriile formulate în legătură cu începutul lumii sau cu modul în care am fost creați nu pornesc de la ceva exact. Habar nu avem pe ce lume trăim... Ne izbim de toate zidurile din jurul nostru, mergem în zig-zag întreaga viață, luăm totul în serios și transformăm totul într-o tragedie. Când efectul alcoolului cu care am fost îmbătați trece, murim. Și, ca o reacție normală, uităm totul din perioada în care am trăit beția. De ce să mă complic? Nu mai bine aștept să fiu visată mai departe, să îmi trăiesc viața așa cum mi-a fost dată, așa cum mi-am construit-o eu după ce am alunecat de pe norișor? Decât să simt că nu trăiesc, prefer să fiu considerată ciudata care stă cu capul în jos și vede lumea altfel. Poate așa cum e în realitate...

Arbor invers

Arbor invers, cu rădăcinile-n vânt,

cu tălpile late ca frunza platanului,

aproape plutind, abia atingând

anotimpurile anului.

Cu mâinile crestate ca frunza de stejar,

cu trunchiul cu scorbură-adâncă

în care dorm urşii cu capul în jos, în zadar

spre-un cer de pământ vrând s-ajungă.

Mereu cu creierul gol, cu ideile

răsfirate ca pe-un deal pomii rotaţi,

dus în nori, în scânteile

celor neluminaţi.

Văzut ca în apă, mereu,

şi foşnind de un vânt de pământ,

cu rădăcinile înfipte în curcubeu

şi-n culori ce nu sunt.

Arbor invers am rămas, rupt din sferă

cu sfera aceasta aidoma, geamănă...

Şi totul îmi pare ştiut, dar nimica

din ce ştiu cu ce este nu se aseamănă.

(Nichita Stănescu)

P.S. Nu am reușit să mai fac un pas în evoluția construcției viitorului meu. Cărămida s-a sfărâmat înainte de a apuca să o depun peste fundamentul ridicat în anii trecuți. Eșec.

P.S. 2: Mâine se împlinesc 17 ani de când părinții mei și-au unit destinele...

Un gând la marginea timpului...

2011-02-18T14:18:00.004+02:00

Închid ochii. Ploaia mă arde mocnit, desenând imaginea unei reîntoarceri, pe pereții de sticlă. Ideile mele adorm sub greutatea picăturilor și mă las cuprinsă de un coșmar albastru, de incertitudini ce mă trădează în întunericul opac. Îmi simt visele de mâine-noapte zbătându-mi-se sub pleoape, reinvocând abisul pretextelor neformulate. Durerea se strânge ca un laț în jurul gleznelor mele și nu mă lasă să cunosc cenușa solară a timpului, secunda efemeră a simțirii. Mi-e dor de mine în clipele când știam să simt parfumul vieții, pulsul organic al naturii, pierderile fabuloase în liniile obosite ce stăteau agățate de carnețelul meu cu însemnări prostești despre viață și iubire. Dacă cineva ar fi decupat doar privirea mea din tot acest tablou sinistru, ar fi crezut că sunt un om fericit. Am învățat să mint cu ochii, cu inima, să-mi trădez abisul conștiinței doar cu condeiul în mână.

O explozie de idei, imagini, gânduri mă cuprinde. Mă abandonez în aceste stări... Uneori, simțim o nevoie acută de schimbare. Nu știu ce analogie aș putea face. Cert e că, la un moment dat, amintirile noastre ajung să ne deranjeze, să ne urmărească, indiferent de faptul că sunt amintiri frumoase sau nu. Ce le schimbă? Obsesia noastră de a interpreta și re-interpreta lucrurile. Nu suntem niciodată mulțumiți de ceea ce facem. Tot timpul aspirăm spre mai bine, spre mai sus, până când ajungem să ne lovim cu capul de idealul nostru. Tocmai de aceea, ne confruntăm cu acele stări de graniță în care alergăm disperați după propriul sine. Ne căutăm disperați și nu știm unde să ne găsim... Schimbarea... Odată cu trecerea vremii, trecutul devine tulbure, opac, incert, îmbâcsit cu întrebări, decorat cu reproșuri... Atunci, trebuie să schimbăm tabloul. Murim în fiecare moment în care afirmăm că suntem alții, că ne-am schimbat. Modificăm gama cromatică, schimbăm epicul cu liricul, liricul cu dramaticul... Murim și renaștem din propriile defecte, din propria cenușă. Procesul se repetă la infinit, până în momentul în care încetăm să mai existăm. Moartea... e tot o schimbare. Ea intervine în momentul în care am trecut prin toate stările de căutare a propriei persoane, când ne-am schimbat de atât de multe ori încât nu mai putem să ne transformăm decât în nimic. E bine să fii nimic... Ai reușit să te transformi, în fiecare zi, până când nu ai mai avut ce să schimbi la tine. Sfârșit. Viitorul aduce nemulțumiri. Clipe trecute pe care le consideram perfecte se transformă, pe parcurs, în nemulțumiri. Totul în lumea asta se bazează pe negație, pe contradicție, pe iluzie, pe căutare, pe ambiguitate, pe incertitudine, pe principii și legi care nu fac altceva decât să îți interzică. Ne renegăm pe noi înșine, refuzăm să ne acceptăm propria persoană. Vrem să fim alții, să ne schimbăm în bine. Nici măcar nu ne dăm seama că nu avem un model... Gonaci prin timp, privim totul prin niște ochi miopi. Percepem lumea din interiorul ei, iar asta ne derutează, ne distruge. Zeii o pot înțelege, pentru că trăiesc în afara ei. M-am resemnat. Dar încă vreau să mă schimb. Nu știu în ce, nu știu cum...

Deschid ochii. „Tâmplele caută odihna când pe-o parte, când pe alta. O mână acoperă ochii. Dar luna plină a nesomnului străfulgeră în suflet ca și-n noapte. Miroase a frunză veche...”

P.S: Mai am o zi până când ar trebui să depun „cărămida” la construcția mea. Mâine voi ști dacă o pot sau nu asambla...

Despre stele căzătoare...

2011-02-06T14:59:00.004+02:00

Se spune că atunci când cade o stea, trebuie să ne punem o dorință și să tăinuim ce am văzut, ca să se poată îndeplini. Am crescut cu ideea asta și am fost dintotdeauna fascinată de stele. Puteam să stau ore întregi și să privesc jocul lor static, nimic nu mi se părea mai fascinant... Serile la munte erau eterne. Nu mă mai vedeam ridicată de pe iarba rece... Nopțile de vară cu ploi torențiale de stele veneau parcă din alte timpuri, din alte spații... Mi-am mângâiat insomniile de vară tot cu cerul, privind stelele de pe balcon... Stele, stele, stele.... Am crezut, cândva, în aceste povești, am crezut în strălucirea lor... Și de fiecare dată când un astru cădea, nu îmi doream altceva decât să văd unde cade, ce se întâmplă cu locul acela. Abia mai târziu am aflat că nu ajung pe pământ, că se topesc în imensitatea cerului... Ca și noi, de altfel. Nu murim înainte de a ne atinge scopul ultim?

Fiecare stea căzută avea în esența ei dorința mea. Care nu se mai împlinea niciodată... Ieri, am realizat, întâmplător, că mi s-a îndeplinit o dorință pe care mi-am pus-o acum opt ani de zile, într-o seară perfectă de iunie, sub un cer clar, cu inima senină, îmbătată de parfumul cireșelor negre din curtea lui. Știu că distanța dintre stele se măsoară în ani-lumină... Dar atâta timp până dorința mea a ajuns la acel astru? Aproape că uitasem... Acum, mi-am recăpătat încrederea în stele, în strălucirea lor... Ploaia torențială de stele de astă-vară a cuprins toate dorințele mele... Mi-am construit viitorul din stele, din dorințe, cu naivitatea de a crede în tot. Sunt sigură de ceea ce va urma în anii viitori. Așa mi-am făurit destinul... Cine mai are nevoie de oracole?...

Inspiră, expiră...

2011-02-01T23:10:00.003+02:00

Iar stau și mă întreb când naiba a trecut timpul și eu nu mi-am dat seama. Mi-am făcut atâtea planuri vara trecută și aveam impresia că o să realizez atât de multe începând din toamnă, iar acum conștientizez că nu am făcut aproape nimic din ce mi-am propus. (De ce trebuie să existe amânarea?!). Primul semestru... a trecut cum a trecut... Cu bune, cu rele, parcă nici nu a existat. Încep să mă tem de goana asta nebună a timpului... Parcă văd că imediat mai închei un capitol din viață și îmi dau seama de asta prea târziu, cum fac de obicei...

Cert e că acum vine perioada cea mai importantă din an, pentru mine. Vine perioada în care nu mai țin cont de norme și aproape mă transform într-un robot programat să facă niște lucruri pe care le repetă într-un mod obsesiv. Acum îmi demonstrez ce pot. Acum e timpul să fac pariuri cu mine însămi. Acum primesc materiale noi și, plină de entuziasm, așez câte o cărămidă la construcția viitorului meu, pe care am început-o acum zece ani. Cărămizile astea sunt cele mai importante. În restul anului, lucrez la detalii. Insesizabile, în general. Vreau să obțin ceva satisfăcător. Firea mea perfecționistă mă limitează și mă determină să fac niște compromisuri cu mine. Niciodată nu mă mulțumesc cu ce am, iar dacă, întâmplător, fac asta, încerc în permanență să îmbunătățesc ce am obținut. Uneori, am impresia că sunt ca și un hamster care aleargă pe roata aceea, inutil. Alteori, am impresia că progresez și mă entuziasmez.

Odată cu sezonul depunerii cărămizilor la construcția care e numai a mea, vine și stresul. Dacă dărâm totul? Dacă nu potrivesc bine bucata de lemn? Dacă ridic ceva caraghios? Dacă mi-am pierdut îndemânarea? Și oamenii alături de care am construit anul trecut... de ce nu sunt aici? Și tot felul de întrebări inevitabile care frământă pe oricine s-ar afla în fața unui eveniment important. Am o singură șansă. Dacă dau greș...

...Mă demoralizez. Sufăr. Pierd orice fel de încredere în propria persoană. Nu mai am tărie de caracter. Deja m-am obișnuit. În fiecare an e la fel, e ca un ritual. Chiar dacă îl fac în mod inconștient. Mă panichez, sunt debusolată, nesigură pe ceea ce îmi pune pe tavă prezentul și pe ceea ce urmează să îmi ofere viitorul apropiat. Foarte greu îmi găsesc refugiu în ceva, nimic nu mă poate face să nu mă gândesc la ce urmează să se întâmple. Întorc cărămida pe toate părțile și analizez fiecare nuanță a ei, fiecare defect, fiecare parte bună, fiecare colț... Aici, nu prea reușesc să văd partea plină a paharului. Mai zăresc din când în când câte o picătură, care se evaporă instantaneu. Și privesc lumea tot printr-un fund de pahar gol.

Peisajul și atmosfera nu prea mă inspiră, iar siguranța mea începe să cam expire... În momentele de panică, încerc să inspir și să expir lent aerul tremurător, otrăvit cu lacrimi și teamă, ca pe un calmant care mă poate readuce la starea mea normală.

Iulia, mai ai două săptămâni... Se apropie momentul în care va trebuie să adaugi la construcția ta prima cărămidă importantă din anul acesta... Șlefuiește-o bine, asigură-te că o vei așeza în locul potrivit... Mai ai puțin...

Bubbles.

2011-01-30T16:31:00.005+02:00

S-a plictisit de atâta eternitate. S-a plictisit și de jocul nostru stupid. Trebuie să fie amuzant să stai și să privești într-una niște chestii mici care se agită pentru nimic... Acum, are o nouă preocupare: a găsit un tubuleț care face balonașe, ca și acela al copiilor mici. E încântat și toată ziua se joacă cu el. Așa că, într-o zi, s-a gândit să ne închidă într-o sferă fragilă de acel gen, că doar e mai interesant să alergi după niște balonașe cu oameni... Atunci am fost noi fericiți. De atunci am început să vedem lucrurile colorat, atunci a apărut optimismul, atunci a apărut iluzia, pentru că totul e deformat când privești lumea printr-un perete subțire de săpun. Pluteam prin fericire roz. Dar orice joc are și un sfârșit, nu? După ce s-a bucurat de peisajul perfect, s-a hotărât să se distreze puțin, așa că a început să alerge după balonașe. Rând pe rând, s-au spart. Iar atunci, nouă ne-a căzut inima în realitate. Am început să fim acri, să fim răi, sarcastici, sadici, neînțelegători. Am început să suferim că ne calcă în picioare, în timp ce aleargă după celelalte sfere de săpun. Dar ne-am ridicat, ne-am îndreptat, și cu fruntea sus, ne-am continuat drumul. Ne-am agitat în continuare. Ne-am învârtit în cerc. Și am rămas cu nostalgia vremurilor în care eram captivi într-un balon fragil de săpun...

Uneori, obosește. Atunci ne intrăm în normal. Oricum, diferența nu prea se simte. Nu fac decât să mă întreb ce se va întâmpla în momentul în care se va sparge sfera în care a cuprins lumea... Ne va pleca și imaginația? Vor dispărea și culorile? Cât de sec va fi totul? Cred că atunci am intra în eternitate. Dar una pe care nu ne-am dori să o avem. Și totuși, în asta constă farmecul efemerului: în culoare, dinamism, vis, viață, în general.

Am primit într-o zi un chestionar. Nu știu de unde. Nu m-a interesat să citesc adresa expeditorului. Mi se spunea că se face lichidare de stoc în magazinul cu timp, iar oamenii sunt puși să aleagă între ciocolată cu aromă de eternitate sau tubulețe de făcut balonașe. Eu am ales baloanele de săpun. Am vrut să mă joc cu viața mea, la fel cum a făcut El cu noi toți. Așa că mi-am închis amintirile mai puțin bune și gândurile stupide în sfere de săpun. Le-am lăsat să zboare și m-am bucurat de peisaj până s-au spart singure...

Lorelei.

2011-01-25T17:53:00.005+02:00

„Iată ce-ți aduce scrisoarea mea. Nu mă tem de zâmbetul tău. Deci nu mă tem de nimic. Sunt ceea ce-i dincolo de fereastra odăii tale: depărtarea. Sunt cea mai mică fată a lumii între rândunelele ei, fiindcă mă înfășor în întregul ei necunoscut. Privirea ta nu mă va găsi nicăieri. Amintirea ta nu are unde să mă afle. Glasul tău nu poate să mă strige și nu știe unde. Sunt între cele patru zări: răspântia lor. Cu zece ani în urmă ți-aș fi spus „cu-cu” la fereastră. Dar sufletul meu și-a pierdut glasul copilăriei. Știi să asculți? Auzi vântul la fereastră? Știi ce-i nostalgia? Privești uneori pe fereastră fără să vezi nimic? Sunt pe acolo și într-acolo, fără ființă, o apropiere și o depărtare în preajma ta. Gândește-te la mine ca la o stea desprinsă din tine și dusă în întunericul fără fund...”

(Fragment din cartea mea de suflet, Lorelei - Ionel Teodoreanu)

Cutia Pandorei (sau despre speranță)

2011-01-24T21:53:00.006+02:00

În ultimul timp s-a vorbit atât de mult despre speranță în jurul meu, încât am ajuns să mă gândesc serios că nu e ceea ce pare. Speranța e singurul lucru considerat fără cusur, despre care se spune că salvează atâtea suflete... Eu am început să mă îndoiesc de „binele” pe care îl oferă speranța. Știm cu toții mitul acela despre „cutia Pandorei”:

„În mitologia greacă, Pandora (în limba greacă Πανδώρα) a fost prima femeie de pe pământ. Zeus i-a ordonat lui Hefaistos, zeul meșteșugăritului, să o creeze și așa a și făcut, folosind apă și pământ. Zeii au înzestrat-o cu multe talente; Afrodita i-a dat frumusețe, Apollo talent muzical, Hermes putere de convingere și așa mai departe. De aici și numele său: Pandora, „cu-toate-darurile". Zeus l-a pus pe Hefaistos să creeze Cutia Pandorei care să conțină toate relele depuse de zei: cruzimea (Ares), aroganța (Poseidon), suferința/durerea (Hefaistos), vanitatea (Hermes), lăcomia și gelozia Herei, pofta trupească (Afrodita), ura (Artemis), lăcomia (Atena), bolile (Apollo), lenea (Dionis), tristețea (Demetra), teama, înșelăciunea și subjugarea muritorilor de către zei (Zeus) și nu în cele din urmă, suferința și moartea (Hades). Speranța ar fi fost depusă se pare de Hestia, dar cel mai probabil de Atena, fiind zeița înțelepciunii.

Când Prometeu a furat focul din Olimp, Zeus s-a răzbunat ducându-i-o pe Pandora lui Epimetheus, fratele lui Prometeu. Pandora avea cu ea o cutie pe care nu trebuia să o deschidă sub nici o formă. Împinsă de firea sa curioasă, Pandora a deschis cutia, și toate relele din interior au scăpat și s-au împrăștiat pe tot pământul. S-a grăbit să îi pună capacul, dar totul scăpase, excepție făcând un lucru care stătea la fundul cutiei, acesta fiind Speranța.”

Speranța a fost, așadar, considerată binele din cutia cu rele. De-a lungul timpului, mulți s-au întrebat ce caută speranța printre rele, și s-a constatat că oamenii nu le pot supraviețui acestora decât cu ajutorul speranței. Prin urmare, zeii nu fost chiar așa de răzbunători, pentru că le-au oferit oamenilor o cale de scăpare, nu? Și totuși... Zeii Olimpului erau neîndurători, iar decizia lor era aproape întotdeauna definitivă. Nu cred că ei ar fi rezolvat totul așa de simplu... Un lucru îmi dă de gândit: „Speranța ar fi fost depusă se pare de Hestia, dar cel mai probabil de Atena, fiind zeița înțelepciunii.” Experiența m-a învățat că speranța nu e salvarea noastră, decât în aparență. Ea a fost introdusă într-o cutie cu rele și a ieșit ultima. În viziunea mea, e cel mai mare rău dintre toate care au fost depuse în cutie. Speranța te determină să îți creezi o lume imaginară, una a viselor, în care tot ce îți impui se poate realiza dacă speri sau crezi. Ceea ce nu e real, cel puțin nu întotdeauna. Speranța te împiedică să vezi și să accepți realitatea. Te distruge, te devorează, prin faptul că îți răpește rațiunea și te obligă să staționezi. Odată ce speri, aluneci, încet-încet, într-o stare de reverie, care te împiedică să acționezi, să lupți, să faci ceva concret. Când ajungi să realizezi ce se întâmplă cu tine, e prea târziu... Îi vei fi pierdut pe cei care meritau să fie lângă tine pentru ceva intangibil, pentru ceva imaginar. Asta nu e bine. Dacă speranța ne duce inevitabil spre visare și, implicit, spre suferință în fața realității, atunci e clar că e cel mai mare rău din cutia Pandorei... Că a fost depusă de Atena, zeița înțelepciunii? E normal și asta... Înțelepciunea nu înseamnă neapărat corectitudine, sinceritate, milă, compasiune sau alte lucruri de genul... Înțelepciunea înseamnă, de multe ori, șiretenie, egoism, sadism chiar. Cel puțin în accepțiunea mitologiei. Cum poți atrage oamenii spre relele din acea cutie, spre răul suprem, altfel decât înșelând? Speranța are un înveliș de miere, pe care toți îl gustă și la care toți apelează, pentru că e dulce, e bun. Sub această coajă subțire se ascunde veninul ce, odată gustat, nu mai e cale de întoarcere. Poate că realitatea nu ar fi așa de crudă dacă nu ar exista speranța. Dintotdeauna ne-a plăcut să ne refugiem în orice altceva în afară de realitate. De ce nu ne-am putea refugia și în realitate? Totul ar fi mai simplu așa. Și poate mai frumos. E normal să afirmăm că nu putem suporta realitatea din moment ce avem un sprijin în ceva aparent mai bun. Suntem niște ființe slabe. Ne place să ne ascundem după deget și să dramatizăm. Vedem lumea invers. Confundăm iluzia cu realitatea, răul cu binele, speranța cu adevărul etc. Cred că zeii ne-au aruncat pe pământ cu capul în jos...

P.S. Știu că viziunea mea e pesimistă. Dar e cât se poate de personală și nu trebuie să fiți de acord cu mine. Nu mi-e teamă să contrazic niște clișee atâta timp cât simt că am ceva de spus.

Imperativ.

2011-01-15T16:06:00.003+02:00

Ce urăsc cel mai mult e să mi se poruncească. Tocmai de aceea, dacă aș putea desființa ceva din gramatica limbii române și nu numai, aș desființa modul imperativ. Nici nu-i văd rostul. Cât de ipocriți putem fi! În goana noastră după tot ce e frumos și bun, îndrăznim să filosofăm pe toate temele posibile și imposibile, afirmând niște lucruri care au verdidicitate poate doar într-o lume a ideilor. Spunem că suntem ființe libere, concepem teorii care de care mai complexe despre libertate și le susținem până în pânzele albe fără să credem nici măcar noi ce spunem. Dacă suntem atât de liberi, de ce ne poruncim? Cu ce drept? De ce aș fi eu obligată să accept să mi se impună ceva în mod imperios? Chiar avem impresia că noi suntem stăpânii lumii iar toți ceilalți sunt sclavii noștri?! Nu sunt nici măcar sclava propriilor mele simțuri, propriei mele rațiuni. Trăiesc ca să fac ce vreau. Întotdeauna voi face ce vreau. E dreptul meu. Imperativul robotizează. Ne transformă în obiecte. Sugestia, în schimb, ne-ar putea salva. E mult mai utilă, mult mai plăcută, mult mai creatoare. Imperativul mă dezgustă, mă face să îmi pierd orice urmă de respect pentru cei care îl folosesc în mod excesiv. Imperativul nu dă putere, nu te ambiționează, te face pur și simplu să decazi și să te simți inutil. Niciodată nu mi-a plăcut să îl folosesc. De altfel, nici nu l-am studiat așa cum ar trebui la vremea potrivită. E intrus printre celelalte moduri verbale. Trăiesc după principiul că tot ceea ce fac din proprie inițiativă e valoros. Poate doar pentru mine, indiferent cât de prost ar ieși. Dar vine de la mine, e voința mea. Are putere și tratează cu indiferență porunca. De-asta nu îmi place nici să citesc cele zece porunci. Porunci!? Le respectă cineva măcar? Nimeni, absolut nimeni! Și de ce? Tocmai pentru că impun, pentru că îți răpesc libertatea. Fiecare acționează după propriile principii, după propriile idei. Toți fugim de porunci. Nici măcar mie însămi nu am putut să îmi spun vreodată „fă asta!”, ci „trebuie să faci asta”, „ar fi bine să faci asta”. Intervine o urmă de motivație care schimbă tot sensul imperativului. Am adăugat pe lista de „To Do” desființarea imperativului. Suntem pe cont propriu, la urma urmei. Ne folosim de toți ceilalți ca să ajungem acolo unde vrem. În mod conștient sau nu, asta facem. Și ce? Pentru ce am trăi altceva, dacă nu pentru noi? Ne folosim de prieteni ca să ne motiveze, să ne ridice moralul și să ne ajute când avem nevoie, ne folosim de dragoste ca să pretindem că suntem cei mai fericiți oameni din lume, ne dăm bine pe lângă oamenii din jurul nostru doar ca să ne lăudăm cu ei sau ca să putem profita, la un moment dat, de pe urma lor, indiferent sub ce formă. Așa cum spunea un personaj creat de Eugen Ionesco, un rege nebun (!): „Mai bine să regreți decât să fii regretat. De altfel, nu te regretă nimeni!” (nu întâmplător e „nebun” când afirmă asta. Oricine spune un adevăr dureros e nebun, pentru ceilalți. Nu au decât să trăiască în lumea lor perfectă și să ne lase pe noi, nebunii, să observăm realitatea. Pentru noi, nu pentru ei). Imperativ?! Pentru mine, nu există, sunt imună la lucrurile lipsite de valoare. Folosiți-l voi, dacă vă ajută cu ceva. Pe mine mă dezgustă!

Povestea vulturului

2011-01-07T22:21:00.004+02:00

„Într-o zi, plimbându-se prin pădure, un om găsi un pui de vultur de abia ieșit din găoace. Dându-și seama că dacă l-ar fi lăsat acolo, singur și părăsit, l-ar fi condamnat la moarte sigură, omul luă puiul acasă și-l puse într-un coteț, împreună cu niște pui de găină.
Puiul de vultur crescu alături de aceștia și, bineînțeles, învăță să se poarte ca o găină: scormonea pământul pentru a găsi viermi și insecte, mânca semințele pe care i le dădea stăpânul, cloncănea și cotcodăcea, iar dacă bătea din aripi nu se ridica mai mult de câteva zeci de centimetri.
Au trecut astfel câteva luni, timp în care vulturul nu se îndoi nicio clipă că locul lui ar fi altundeva decât în curtea stăpânului, printre celelalte găini. Mai mult, era convins că el însuși este o găină.
Până când, într-o zi, privind spre cerul albastru și fără nori, văzu un alt vultur planând maiestuos, aproape fără a-și mișca aripile robuste.
Vulturul a înțeles dintr-o dată care este adevărata lui natură. Și-a dat seama că nu există obstacole care să-l împiedice să zboare, în afară de cele din mintea lui, și, după câteva tentative, s-a ridicat în zbor spre infinit, într-adevăr liber.”

Morala: Toți ne naștem egali dar, pe parcursul vieții, începem să ne înălțăm, să ne diferențiem de ceilalți. Asta depinde de fiecare în parte, de cât de sus aspirăm. La un moment dat, vom ridica ochii spre cer și vom realiza unde vrem să ajungem. După câteva „bătăti de aripi”, vom reuși. Ne vom urma destinul. Vom afla ce putem și atunci vom fi liberi. Cu adevărat liberi.

Bilanțul lui 2010

2010-12-29T23:03:00.006+02:00

Mai sunt două zile până la finele acestui an... Încă nu am realizat că s-a scurs atâta timp de iarna trecută până acum. Aș putea să jur că nu au trecut decât câteva săptămâni de când am ajuns pe clasa a IX-a și de când s-au schimbat multe, cel puțin în viața mea. De fapt, a trecut mai mult de un an... 2010 a fost plin. A fost un an al extremelor. Spunea o colegă, în jurnalul clasei de anul trecut, că „20 este dublul lui 10. Prin urmare, 2010 ar trebui să fie un an de două ori mai bun decât cel dinainte. De două ori mai multe împliniri.” Pentru mine, cel puțin, așa a și fost. Doar că împlinirile au fost completate cu eșecuri. Acum, privind retrospectiv, sunt mici în comparație cu momentele de fericire, de glorie (prea mult spus). Dar mi-a plăcut, am trăit în adevăratul sens al cuvântului, am simțit că sunt utilă și că nu fac degeaba umbră pământului. Și asta e tot ce contează.

Ce am realizat în 2010:

m-am schimbat în bine din multe puncte de vedere;
mi-am învins unele temeri peste care credeam că nu voi putea trece vreodată;
am cunoscut oameni minunați, pe care îi admir enorm pentru felul lor de-a fi și pentru ceea ce au realizat;
am devenit mai puternică;
am mai „prins” o națională la română;
am acumulat experiență;
am evoluat în direcția potrivită;
m-am simțit bine alături de prieteni, am împărtășit momente frumoase și mai puțin frumoase;
am devenit mai sigură pe mine și pe forțele mele;
am învățat să fiu indiferentă la răutățile celor din jur;
am învățat că, pentru a le face față, trebuie să fi uneori egoist, neîndurător și rece;
am fost la un pas de a mă îneca;
am fost la mare de două ori într-o vară, fără părinți;
am fost în excursii din care am rămas cu amintiri minunate;
am trăit experiențe inedite alături de prietenii mei, de oamenii dragi mie;
mi-am ales direcția și nu mai am niciun regret în privința deciziei (deciziilor) mele din punct de vedere școlar;
am scris mai mult decât oricând;
am reușit să ajung până aici fără probleme prea mari; am trăit încă un an;

Ce nu am realizat în 2010; ce am greșit:

am lăsat baltă unele persoane care au avut un rol important în devenirea mea;
am exagerat cu naivitatea;
am visat prea mult și m-am lovit rău când am dat cu capul de realitate;
nu am fost suficient de ambițioasă;
m-am mulțumit cu puțin;
am avut momente în care am exagerat cu încăpățânarea și cu răutatea;
am pierdut ceva timp din viața și așa prea scurtă cu momente de izolare;
nu am luptat suficient când trebuia;
nu am fost suficient de precaută și de serioasă;
am exagerat cu sinceritatea;
m-am consumat prea mult pentru niște banalități;
nu am profitat de toate oportunitățile pe care viața mi le-a scos în cale;

Cu bune și cu rele, anul 2010 a fost cel mai bun de până acum, pentru mine. Așa cum am mai spus, a fost un an al extremelor din care am avut de învățat multe și datorită căruia am ajuns ceea ce sunt acum. Nu-mi rămâne decât să le mulțumesc tuturor persoanelor care mi-au fost alături atunci când am avut nevoie. Le mulțumesc pentru faptul că m-au suportat (știu că uneori pot fi foarte greu de suportat), pentru faptul că m-au făcut să zâmbesc și să uit de probleme, pentru că mi-au arătat că le pasă și mi-au deschis ochii atunci când aveam nevoie de asta. Le mulțumesc și celorlalți, care mi-au făcut zile negre. Datorită lor am înțeles că „ce nu te omoară, te face mai puternic”.

Ce îmi propun pentru 2011:

să realizez tot ce am realizat și ce nu am realizat în 2010;
să descopăr o altă Iulia, care nu păstrează din cea veche decât ceea ce contează, decât ceea ce trebuie; o Iulia mai complexă; mai sigură pe ea, mai luptătoare, mai optimistă;
să nu-mi uit amintirile;

Acum, nu-mi rămâne decât să sper că 2011 va fi un an de două ori +1 mai bun decât 2010. Parcă îmi vine greu să las în urmă tot ce s-a întâmplat până acum... Pentru că fiecare an are atmosfera lui. Și cea a lui 2010 mi-a plăcut enorm. Dar... sper la ceva și mai bun! :)

P.S.1: Mai sunt două zile...

P.S.2: Cele mai bune urări cu ocazia Anului Nou, pentru voi!

Coincidentia oppositorum

2010-12-28T21:45:00.009+02:00

Motto: „Am impresia că oamenii nu sunt decât ceea ce spun sau fac. Suntem scoşi din noi şi proiectaţi altundeva cu fiecare gest pe care îl întreprindem. De aceea nu suntem în lume decât ceea ce se întâmplă să fim. Un prieten, o dragoste, cărţile, lumea de ieri noapte, astea toate ne construiesc. Noi ne facem din propria noastră risipire. Fiecare om este dezordinea sa. Cum să ne păstrăm? Asta ar trebui ştiut” (C. Noica)

„Omul este un animal al aparențelor. Niciodată nu este mai mult el însuși decât atunci când joacă un rol”. Cam așa aș putea sintetiza tot ceea ce urmează să scriu. Am spus într-un post anterior faptul că eu consider că nu putem niciodată să ne autodescoperim, să ne autocunoaștem, pentru că suntem într-o permanentă metamorfozare, pentru că suntem alții la fiecare pas, în fiecare conjunctură, în preajma fiecărei persoane. Și am găsit și argumente date de filosofi consacrați, precum Jean Paul Sartre, care spunea că „omul este condamnat să fie liber și să se inventeze în fiecare clipă”. Chiar și citatul lui Constantin Noica, amintit mai sus, susține oarecum această idee. Pentru că mă aflu într-o perioadă premergătoare olimpiadei de română și de filosofie, am primit o temă care, sincer vă spun, face parte din acea categorie de teme pe care le fac din plăcere și cu muuult mult interes. E o categorie restrânsă și foarte, foarte selectă, aș putea spune. :D Așadar, urmează să interpretez citatul lui Noica, motto-ul acestui post...

Pentru eficiență, o să iau fiecare idee în parte și o să o comentez în măsura posibilităților mele.

„Am impresia că oamenii nu sunt decât ceea ce spun sau fac.” Ei bine, sunt în totalitate de acord cu această afirmație. Consider că e de la sine înțeles faptul că un om nu ar putea exista fără un context, fără să fie raportat la societate, la ceilalți oameni, în general. Asta e de fapt existența, asta face posibilă viața cu tot ceea ce cuprinde ea. Suntem judecați în funcție de ce spunem și de ce facem, de felul în care reacționăm în diverse situații. În funcție de asta suntem etichetați ca fiind oameni buni sau răi, încăpățânați sau maleabili, egoiști sau altruiști, etc. Fără ceilalți, nu am avea nici măcar personalitate. Să facem un mic exercițiu de imaginație. Cum ar fi să existăm doar noi, fără ceilalți? Personal, m-aș vedea un nimic în adevăratul sens al cuvântului. O sălbatică. Un animal. Nu aș mai fi nici încăpățânată, nici inteligentă, nici egoistă, nici materialistă, nici talentată, nici enervantă, nicicum. Nu aș avea identitate. Un individ nu poate trăi niciodată izolat de tot ce înseamnă umanitate. Să luăm, spre exemplu, sfinții. Se spune că ei trăiau (trăiesc) izolați. Dacă ar fi să luăm acest termen în adevăratul sens al cuvântului, ar însemna că ei au rupt orice contact cu lumea și cu ceilalți oameni pentru a putea trăi în prosternare și în comuniune cu divinitatea. Asta e total fals, pentru că a existat, în viața fiecăruia dintre ei, cel puțin un moment în care au ieșit în lume să își răspândească ideile. (De altfel, ele nu ar fi avut nicio valoare dacă rămâneau ascunse oamenilor. Nici ei nu ar fi avut vreun scop.) În concluzie, noi trăim prin și pentru ceilalți. Suntem un complex de idei, de gânduri și de sentimente create de către ceilalți. Altfel, viața noastră nu ar mai avea sens. Cel puțin eu nu-l găsesc... (Până și Dumnezeu a simțit nevoia să își creeze o identitate, tot prin noi... Și să nu ne simțim importanți?...)

„Suntem scoși din noi și proiectați altundeva cu fiecare gest pe care îl întreprindem. De aceea nu suntem în lume decât ceea ce se întâmplă să fim”. Complexitatea conștiinței și a caracterului nostru poate fi înțeleasă doar analizând atitudinile și reacțiile noastre în raport cu ceilalți oameni și cu ceea ce ni se întâmplă. Am ajuns la concluzia că un om nu este niciodată la fel, nu este niciodată singur, nu are o singură personalitate. (Aici, această noțiune mi se pare atât de relativă...) Știu că nu m-am exprimat exact cum ar trebui în enunțul de mai sus, dar sper că se înțelege ceea ce vreau să transmit. Mă văd pe mine și nu îmi vine să cred cât de ușor îmi pot schimba modul de gândire și reacțiile, cât de diferită sunt cu fiecare în parte. Cu mine mă comport altcumva decât mă comport cu prietenii mei. Și în cazul lor, cu fiecare în parte mă comport altfel. Dintr-o întâmplare mi-am dat seama că fiecare mă vede altfel și, întrebați, ar spune lucruri diferite despre mine. Și sunt convinsă că toate astea se datorează atitudinii mele. De fapt, atitudinilor. Cred că în funcție de asta îi împărțim pe cei din jur în prieteni și dușmani, în apropiați și antipatici. Cum spuneam undeva mai sus, „omul este condamnat să fie liber și să se inventeze în fiecare clipă...” De aceea suntem alții, în fiecare moment alții... Și pentru că ne inventăm, nu avem nimic sigur, totul se bazează pe spontaneitate, pe imaginație, pe întâmplare, pe ceea ce noi numim destin. Destinul nu ne este scris. Și nici noi nu ni-l facem. Ni-l fac ceilalți, într-un mod spontan. Așa, ca și picturile acelea moderne, realizate aruncând la întâmplare culori pe pânză. Noi nu suntem, ci devenim. Totul e o pură coincidență. Octavian Paler spunea foarte frumos că „destinul este propriul nostru caracter”. Suma aceea a atitudinilor noastre vis-à-vis de lumea înconjurătoare ne formează ca și indivizi și ne croiește un drum pur și simplu aleatoriu. Ajungem ceva din întâmplare. Mă gândesc de multe ori la cum ar fi să am posibilitatea să schimb trecutul, să schimb locul în care am copilărit, școala, orașul, tot... Și ajung la concluzia că aș fi o altă Iulia. Nu știu dacă mai bună sau mai rea. Dar cu siguranță ALTA, total diferită de cea de acum. Nici măcar paralelă. Necoplanară, aș putea spune. Avem atât de multe șanse să ne alegem personalitatea, să alegem ce sau cine vrem să fim... Dar aici apare incapacitatea de a vedea dincolo de vălul Mayei, de a înțelege cum stă, de fapt, treaba cu lumea și cu noi. Citeam, la un moment dat, undeva: „omul este o coincidență a naturii. Coincidența este o continuare a logicii. Baza logicii o găsim în nevoia de a critica și analiza.” Prin urmare, tot ceea ce noi suntem sau vom deveni este o pură întâmplare. Dacă am avea un destin gata scris, o viață gândită după niște reguli și principii riguroase, am putea ști viitorul, nu? Am fi perfecți. Nu ar mai exista posibilitatea de a greși, prin urmare nu am mai avea nici conștiință. Nu ar mai trebui să alegem, pentru că nu am mai avea ce. Am fi niște roboți.

„Un prieten, o dragoste, cărțile, lumea de ieri noapte, toate astea ne construiesc. Noi ne facem din propria noastră risipire.” Din nou tangențele cu ceilalți, din nou relațiile interumane. Toate lucrurile amintite mai sus contribuie la formarea noastră. Ceea ce mi se pare interesant este formularea noi ne facem din propria noastră risipire. De-a lungul vieții, ne împărțim în atât de multe direcții încât habar nu avem de unde să ne recuperăm, mai apoi. Acea sete de cunoaștere ne îndeamnă la compromisuri și declanșează o serie de întâmplări pe care noi trebuie să le traversăm cu scopul de a dobândi experiență, cunoaștere. Întreaga viață se constituie sub forma unei călătorii inițiatice. Spre deosebire de călătoriile de acest gen din basme, ea nu se mai termină niciodată. Noi nu ajungem la punctul în care totul se limpezește și nici la partea în care se spune „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.” Fericirea e atât de relativă!... Acum ai impresia că deții totul, iar în momentul imediat următor îți dai seama că, de fapt, nu ai nimic. Nici nu cred că există fericirea. Cred doar că face parte din acea vis apetitiva a omului.

„Fiecare om este dezordinea sa. Cum să ne păstrăm? Asta ar trebui știut.” Aici, aș putea afirma că noi suntem acea mulțime de oameni cu care interacționăm de-a lungul vieții, acel ansamblu al părerilor pe care ei le au despre noi. Suntem tot ceea ce facem, ce spunem, ce gândim. Suntem acea coincidentia oppositorum. Nu existăm de unii singuri. Și poate că ar fi perfect dacă toți oamenii cu care interacționăm ne-ar fi în permanență aproape și ar forma un cerc în jurul nostru... Atunci am fi oameni compleți, oameni în adevăratul sens al cuvântului, pentru că s-ar face ordine și s-ar forma un nucleu, un punct principal, definitoriu pentru noi. Dar este imposibil să îi păstrezi pe toți aproape. Avem atâta libertate încât absolut nimic nu ne poate opri să facem ce vrem. Și fiecare își urmează calea lui, țintește spre ceva al lui, lăsându-i pe ceilalți în spate, motiv pentru care ne pierdem din ce în ce mai mult și nu avem cum să ne regăsim. Dacă noi suntem dezordinea noastră, cum am putea să ne păstrăm? Cum am putea să ne adunăm, mai întâi? De mii de ani cred că încercăm să ne oferim un răspuns la întrebarea asta... Nu l-am găsit și nu știu dacă îl vom găsi vreodată... Sfârșim din viață risipiți în mii și mii de locuri, la fel ca cenușa. Fără să rezolvăm nimic. Nu suntem altceva decât simpli trecători. Poate că dacă ne-am descoperi pe noi înșine, am da un sens morții. Pentru că viața îl are pe al ei: acela de a ne căuta pe noi înșine. Dacă ne-am găsi, am putea muri pentru că ne-am terminat treaba. La fel cum s-a întâmplat cu Narcis. Se spune că, privind în fântână, s-a descoperit pe sine. A văzut mai departe de chipul lui, a văzut poate chiar prea departe. Și s-a stins...

Am citit, cândva: „nu mă tem de moarte, ci de veșnicia ei.” Veșnicia morții? De ce ne-am teme de ea? În moarte nu exiști. În moarte ești nimic, pentru că pleci singur. La fel cum ar fi și dacă nu ar exista ceilalți... Dezordinea aceea din viață s-ar spulbera în mii și mii de părticele și mai greu de găsit. Poate că atunci intervine moartea. Când toți se îndepărtează de tine atât de mult încât nu mai poți să știi nimic despre tine. Poate de aceea bătrânii uită. E ca și cum am fi legați de cei care ne înconjoară, iar plecarea lor ne sfâșie și subțiază sforile până la epuizare. Ce veșnicie să mai simți?... Sau, cine știe... Nu poate chiar moartea să fie acel mod de a ne păstra propria dezordine, de a ne (re)descoperi?...

Doamne, dacă-mi ești prieten...

2010-12-28T01:26:00.013+02:00

Astăzi am avut ocazia să descopăr pe youtube o minunată poezie recitată de Florin Piersic. Mi se pare foarte emoționantă și profundă. Vă propun să citiți versurile și să ascultați interpretarea...

Doamne, dacă-mi eşti prieten- Spiridon Popescu

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum te lauzi la toţi sfinţii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu părinţii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
N-asculta de toţi zurliii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu iubita.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum susţii în gura mare,
Moaie-ţi tocul în cerneală
Şi-nainte de culcare

Dă-i în scris poruncă morţii,
Când şi-o ascuţi pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Şi să lase-n viaţă calul.

Și mi-aș pune o întrebare: mai suntem noi astăzi capabili să renunțăm la propria viață pentru lucruri dragi, pentru persoane dragi? Sau suntem atât de egoiști încât am face absolut orice ca să ne fie nouă bine și să trăim noi cât mai mult, indiferent dacă o vom face singuri și izolați, transformați de răutate? Nu sunt în măsură să găsesc un răspuns la această întrebare, pentru că fiecare în parte e capabil să judece pentru el însuși și să acționeze pentru el. Sunt oameni la care spiritul de sacrificiu e atât de pronunțat încât se ajunge până la exagerare, sunt oameni care sunt atât de egoiști încât refuză să se gândească la simplul fapt că există și alții în jurul lor... Fiecare decide ce e mai bine pentru el...

Personal, această poezie îmi aduce în prim plan anumite amintiri ale copilăriei mele... Existau momente în care credeam că absolut totul se rezolvă cu o simplă rugăciune către Dumnezeu. Și de fiecare dată nu îndrăzneam să cer ceva fără să plătesc, fără să ofer altceva în schimb. Așa că îl rugam pe Dumnezeu să mă ajute să ies dintr-o încurcătură din care nu mă mai vedeam scăpată promițând, în schimb, că voi renunța la un lucru drag. La un Crăciun cu familia, de exemplu, sau la prietenii importante. Mă rog, banalități care la vremea respectivă mi se păreau Centrum Mundi. Și îmi era așa de bine, de fiecare dată... Uitam că mai trebuie să și plătesc pentru ce am cerut. Și evident că venea momentul în care Cel-de-Sus își cerea răsplata. Atunci, mă trezeam că îmi e imposibil să renunț la lucrurile pe care am promis că le las baltă. Plângeam înfiorător, de fiecare dată și promiteam altceva în schimbul lor. Întotdeauna făceam asta... Și de atunci, de multe ori pot spune că am renunțat la mine pentru lucruri dragi. Deznodământul era mereu cel din poezie.

Asta până am ajuns la concluzia că nu e bine nici așa, că pierd prea multe. Această revelație a fost pentru mine momentul fatal, momentul în care am decis că trebuie să mă schimb. Și am reușit. În mod surprinzător, chiar am reușit. L-am lăsat pe Dumnezeu undeva mai în spate, pe planul doi și am hotărât că trebuie să îmi rezolv problemele și de una singură. Încă păstrez speranța în divinitate și nu aș putea să fac ceva fără să îndrept un gând către El, fără să îi adresez o rugăminte micuță așa, pentru siguranța proprie. Și e mult mai bine, pentru că am mai multe lucruri pentru mine. Nu mă privez de ele ca să repar altele. Sunt și egoistă, pe alocuri. Dar sunt fericită că am reușit să îmbin cele două părți ale mele în așa fel încât să ajung la o stare de echilibru care să îmi inducă iluzia că sunt stăpână pe propriu-mi destin, pe propriu-mi drum.

Conștiința e zeul meu.

P.S. Mulțumiri deosebite lui Vlad, care mi-a trimis această poezie minunată, o veritabilă sursă de inspirație pentru mine!

Buna variantă rea

2010-12-27T01:40:00.005+02:00

Întreaga noastră viață e un șir continuu de decizii. Din momentul în care începem să gândim nu facem altceva decât să ne asumăm riscuri, răspunderi, responsabilități și să ne croim destinul luând decizii. Judecând la rece, majoritatea dintre noi spunem că am vrea să schimbăm măcar o singură decizie și ne lamentăm în permanență că nu am gândit cum trebuie la timpul potrivit. De foarte multe ori am făcut asta, și pot spune că am avut suficient timp să meditez asupra deciziilor pe care le-am luat. Uneori, ceea ce pe moment mi se părea cel mai bun lucru pe care îl pot face s-a transformat, mai apoi, în așa numita „cea mai proastă decizie” pe care am luat-o. De ce? Pentru că nu mă cunosc suficient ca să îmi pot asuma răspunderile și, implicit, destinul. Trăiesc oarecum într-un viitor perfect și de multe ori se întâmplă să trec pe lângă prezent fără să-l bag în seamă. E ca și cum ai merge pe un drum aparent plictisitor, știind că la capătul lui vei găsi ceea ce îți dorești cel mai mult. Poți întâlni, în traseul tău, prieteni foarte buni, persoane pe care nu le-ai văzut de o grămadă de timp, clădiri interesante, atmosferă plăcută, dar le ratezi pe toate pentru că ești mult prea absorbit de ideea a ceea ce vei găsi în capăt. Se întâmplă ca, la final, să îți dai seama că ai greșit drumul. Și atunci te trezești că ai rămas singur, că ai fost atât de prins în iluzia ta încât nici măcar nu ai întrebat pe cineva dacă e bun drumul pe care mergi. Nici măcar nu te-ai uitat în jur și ai pierdut totul. Acum e noapte, e târziu, toți dorm, ce sens ar mai avea să te întorci? Nici nu ai putea, de altfel, pentru că în urma ta s-a făcut curățenie, s-au demolat clădiri și s-au ridicat altele, iar în capăt s-a făcut un zid imens, opac, pentru că peisajul de după supăra trecătorii. Și nici timp nu mai ai. Ai rătăci degeaba. Atunci, nu-ți mai rămâne decât să te așezi, debusolat, la baza peretelui ridicat din deciziile tale, din greșelile tale, și să urli cât poți: „ce-am făcut?? de ce eu??”. Poți face asta până când se distruge totul în jurul tău, până ți se iau zilele dinaintea ta. Sau poți să improvizezi. Poți să fii un bun actor. Să ții spaima de necunoscut și regretele undeva adânc închise în tine și să le dai drumul abia atunci când știi că ești singur, că ele nu pot răni pe nimeni, nici măcar pe tine. Asta numesc eu spontaneitate: capacitatea de a-ți asuma decizii într-un mod cât mai subtil, fără zile întregi de dezbateri și vorbe în vânt, și transformarea acestora în ceva benefic pentru o parte a ființei tale, indiferent de efectele lor aparente. Ce vroiam să spun e că spontaneitatea poate să transforme greșelile în decizii înțelepte, dacă știi cum să o folosești. Trebuie să te gândești că drumul tău nu are voie să se termine niciodată, doar în momentul în care ajungi la Polul Nord și nimerești jumătatea de an în care e noapte. Atunci poți spune că e gata. Până acolo, trebuie să mergi în permanență, să nu renunți niciodată. Ai dreptul doar la popasuri. Mai lungi, mai scurte, dar niciodată definitive. Din ele acumulezi experiență și amintiri mai mult sau mai puțin bune. E posibil să te rătăcești pentru că nu ai cotit bine, pentru că drumurile de la răscruce semănau, pentru că ai fost mințit sau pentru că pur și simplu te-ai înșelat. Și ce? Bucură-te că ai șansa să experimentezi ceva nou și continuă-ți călătoria cu gândul că vei ajunge în același loc. Pământul e rotund, oricum... Vei ajunge, odată și odată, dacă nu chiar în locul în care ți-ai propus, măcar într-unul apropiat. Sau vei face un popas ceva mai lung decât celelalte, până vei uita de tine. Dar atunci ți se va spune că ești laș și indiferent. Nu ai avut curajul, sau nu ai vrut să mergi până la capăt. Acolo te aștepta iluzia ta. Sau iluzia iluziei tale...

Ideea e că nu vom avea niciodată un destin perfect și nu vom fi în stare să luăm decizii potrivite întotdeauna. Suntem atât de complicați și ne schimbăm atât de repede încât de fiecare dată putem găsi ceva rău în viața noastră, în destinul nostru, în deciziile pe care le luăm. Ceea ce acum e bun peste o jumătate de oră poate fi rău. Dar ți-ai asumat răspunderea. Așa că nu ne rămâne decât să găsim partea bună în fiecare lucru, iar în conflictele noastre cu propriul eu să găsim calea de mijloc. Să fim conștienți că se putea mai bine, că am greșit, dar să nu ne plafonăm. Să mergem mai departe. Nu se știe unde vom ajunge. Dar undeva tot trebuie să ajungem...

Buna variantă rea – Adrian Păunescu

La noapte ne certăm definitiv,
Ne despărţim în mici felii de pâine
Şi ne urâm acum fără motiv,
Să ne-mpăcăm fără motive mâine.

Nu-i cauză şi nu e nici efect
În toată încleştarea asta mare,
Iubirea noastră toată-i un defect,
Ferească Dumnezeu să se repare.

Îmi vine să te-njur de Dumnezeu
Şi-apoi să-L rog pe El să te salveze,
Eşti binele, precum eşti răul meu,
Cea mai cumplită dintre ipoteze.

Mă calci pe nervi şi mă înnebuneşti,
Ai să mă faci, fierbinteo şi rebelo,
Cu-aceste negre mâini împărăteşti
Să-ţi nimeresc gâtlejul ca Othello.

Tu, am impresia, nici nu observi
Cu ce iubire te păstrez în mine,
Pe inimă te port, te duc pe nervi,
M-ai prefacut în cioburi şi ruine.

La tot ce-i hotărât definitiv
Nu am nici azi nimica împotrivă,
Dar eu mă tem să nu găsim motiv
Pentru o despărţire relativă.

Promite-mi că pe celălalt tărâm
Ne vom vedea cu nişte ochi de gheaţă
Atâta timp cât nu ne hotărâm
La scurta despărţire de o viaţă.

Dacă într-o noapte de iarnă un călător...

2010-12-22T23:29:00.007+02:00

...Te-ar opri pe drum, tulburând liniștea aceea mormântală în care te-ai cufundat mergând prin zăpadă cu gândurile tale, și ți-ar spune că e Moș Crăciun, că te așteaptă de o grămadă de ani să îi scrii ceva, că tu ești singurul care nu a crezut vreodată în el, nici măcar în copilărie, și că acum îți cere să crezi și să îi adresezi niște cuvinte, ce i-ai spune?...

(Eu nu l-am întâlnit încă, dar mi-am pregătit câteva cuvinte pentru el, ca să nu se obosească să îmi dea și mie explicații. Oricum, în iarna asta mi-a arătat de două ori că e pe aici, pe undeva, și sunt într-un fel obligată să cred în el. O să mă conving că există în momentul în care îmi va aduce ce îi cer...)

Dragă Moș Crăciun...

Mă simt foarte ciudat să îți scriu tocmai acum, la vârsta la care se presupune că știu foarte bine cum stau lucrurile cu tine... Nu știu dacă îți amintești, dar în toți anii ăștia ți-am scris o singură dată. Și atunci ți-am cerut un lucru neobișnuit pentru un copil de 7 ani... Adică toți cei de vârsta mea vroiau o jucărie sau dulciuri sau o haină, sau chiar toate lucrurile astea, iar eu am vrut doar un Crăciun petrecut cu toată familia. Vroiam doar să fiu ca și ceilalți, să îi am pe ambii părinți lângă mine de sărbători. Nu știu dacă atunci era criză, dar știu că nu ai fost în stare (sau nu ai vrut) să lași și sub bradul meu cadoul cerut, ambalat frumos într-o pungă albă cu fundiță roșie, ca și în cazul prietenilor mei. Ți-am lăsat sub brad până și carnetul cu notele mele... Te-am urât atunci, încă din dimineața următoare, să știi... Se presupune că trebuie să îți scriem tocmai ca să ne îndeplinești dorințele. Se presupune că ajungi la copiii din lumea întreagă într-o singură noapte, ceea ce înseamnă că poți să faci tot ce ți se cere... Se prea poate să nu fi meritat, dar cert e că atunci mi-ai distrus orice urmă de încredere și de speranță în lucruri care nu își pot dovedi existența. Atunci „am încetat să mai știu tot fără să știu nimic, paradox posibil numai în mituri”. Și te-am uitat. Râdeam batjocoritor în fiecare an când vedeam atâta entuziasm pe fața surorii mele, sau pe chipurile colegilor și prietenilor mei. Și știam că de bradul meu nu te vei apropia, pentru că nu vroiam să te primesc și pentru că nu îți scriam. Nici măcar nu îți pregăteam prăjiturele cu lapte sau ceva asemănător, nici măcar nu îmi doream să te odihnești acolo, în odaia mea. Nu aveam nevoie de tine. Cu toate astea... Dimineața mă grăbeam să văd dacă nu ai lăsat cumva vreun semn, vreo explicație, ceva... Și nimic, ani de-a rândul. Nu am găsit niciodată ce am vrut. Părea că mă ignori total.

Și așa s-a scurs copilăria mea... Sub semnul refuzului de a crede în tine. Într-un fel a fost bine, pentru că am învățat să îmi rezolv problemele singură și să nu aștept să primesc totul de-a gata. Am învățat multe din asta, dar am ajuns la concluzia că nu se poate fără tine. Am nevoie să cred în ceva și să împărtășesc cu cineva visele mele. Tu mă poți ajuta prin simplul fapt că îmi citești scrisoarea. Prin simplul fapt că mă lași să sper în tine și să te aștept. Asta mă determină să lupt. Au fost și ani în care am îndreptat, fugitiv, un gând către tine. Ca de exemplu anul trecut. Atunci ți-am simțit prezența, și când mi-am primit cadoul am zâmbit oarecum stânjenită de naivitatea mea. Așa că o să îți cer și acum câteva lucruri. Nu știu dacă o să mă dezamăgești sau nu, dar am nevoie să ți le spun: vreau să fie zăpadă de Crăciun și de Revelion și mai vreau să îmi păstrez prietenii aproape. Mai vreau puterea de a merge mai departe de fiecare dată când cad. Vreau să nu îi mai supăr pe cei dragi mie și să fiu o persoană mai bună. Ar fi perfect dacă mi-ai șterge și orice urmă de durere din suflet și ai lăsa acolo doar amintiri frumoase, optimism și speranță. Oprește timpul, măcar puțin. Sau ajută-mă să conștientizez că el trece prea repede și că în curând o să pierd momente irepetabile și oameni pe care nu i-am prețuit îndeajuns atunci când am avut ocazia. Adu-mi un kilogram de insiprație, un sac de putere de muncă și unul de ambiție. Și ca să fie cadoul perfect, mai vreau un gram de fericire. Ca și atunci. Trebuie să știi.

Poate ți-am cerut cam multe. Nu știu ce o să-mi aduci sau dacă o să îți amintești și de mine, dar aveam nevoie să îți mai scriu încă o dată din postura unei fete mature care mai păstrează încă ceva din acea naivitate a vârstei de 7 ani. Sper doar să nu mă dezamăgești și acum. Mă gândesc că te-ai schimbat, între timp...

P.S. Mai sunt două zile până la Crăciun și încă nu simt atmosfera aceea magică. Am și uitat că trebuie să împodobesc bradul și că trebuie să merg cu colegii să colindăm. Dar faptul că mi-am amintit că trebuie să îți scriu e un prim pas spre ceea ce înseamnă sărbători reușite. În dimineața zilei de 25, o să mă uit sub brad. Nu o să primesc totul acolo și nu într-o noapte. Vreau să găsesc doar un semn de la tine, cum că mi-ai citit scrisoarea. Atât...

Pentru că acum e momentul...

Despre teama de oameni

2010-12-20T23:31:00.003+02:00

În sfârșit, mai am și eu timp să scriu câte ceva pe aici, după o luungă perioadă extrem de stresantă, cel puțin pentru mine... Am organizat, ca în fiecare an, spectacolul caritabil de Crăciun „Arată că îți pasă”. Și tot ca în fiecare an, a trebuit să trec printr-o etapă mai puțin plăcută pentru mine, caracterizată de stres, emoții, panică și o serie de neplăceri cauzate de cele enumerate anterior. Ce mi se pare ciudat e că anul trecut așteptam cu nerăbdare să vină spectacolul din anul următor, iar când am ajuns în fața faptului împlinit mi-am dat seama cât de nepregătit sufletește poți să fi când ești pus în „confruntare” cu publicul, cu oamenii, în general. Nu de puține ori am cedat nervos din cauza asta și nu de puține ori am fost pe punctul de a renunța la orice fel de implicare activă în societate. Dar de fiecare dată momentul trece atât de repede, încât nici nu îmi dau seama pentru ce am muncit și pentru ce ne-am stresat atât de mult. Și de fiecare dată îmi pun acea inevitabilă întrebare: de ce ne e atât de teamă de oameni?

Am încercat, după puținele mele experiențe de acest gen (în comparație cu ce mă așteaptă pe viitor) să și dau un răspuns care să mă mulțumească pe cât posibil. Pentru că toată chestia asta cu teama de oameni mi se pare al naibii de complexă! Ei bine... Cred că fiecare, la un moment dat în viață, s-a confruntat cu o asemenea fobie. Chiar și în mod involuntar. Chiar și cei mai curajoși dintre noi au trecut prin asta cel puțin o dată. Singurul motiv care ar putea să îmi ofere o explicație cât de cât plauzibilă este orgoliul fiecăruia dintre noi. Până și cei mai modești oameni au un orgoliu propriu, care nu acceptă să fie rănit, care se impune și le manipulează pur și simplu personalitatea. Uneori, am impresia că toate deciziile noastre și, implicit, întreaga noastră viață stă sub semnul orgoliului. El e cel care generează teama de oameni. De fapt, aș putea să-i spun (poate într-un mod mai apropiat de adevăr) teamă de ridicol sau teamă de a nu-ți răni propriul eu. Pentru că asta ne înspăimântă pe noi, de fapt: să nu ne facem de rușine în fața celorlalți, să nu ne împiedicăm pe scenă, să nu ne bâlbâim, să fim perfecți, sau cel puțin pe măsura așteptărilor care întotdeauna sunt mai mult decât imense. În general, oamenii au impresia că dacă ești pe scenă ești puternic, ești pregătit pentru orice, că trăiești într-o lume a perfecțiunii, a minuțiozității, în care e de datoria ta să fi pe placul tuturor. Asta e al naibii de greu! Asta înseamnă că ar trebui să înglobezi toate preferințele, toate simpatiile oamenilor, toate punctele lor slabe și forte și să te joci, pur și simplu, cu ei. După mine... Așa ceva nu e posibil. Și totuși, sunt persoane care reușesc să se afirme și să își creeze o imagine publică fără să atragă răutăți semnificative din partea spectatorilor, a publicului. Care este atuul lor? Ei bine, eu cred că pentru a reuși trebuie să profiți de stereotipiile pe care și le-a format masa aceea de oameni despre cei care se află pe scenă (le-am enumerat mai sus). Dacă ei te consideră un individ stăpân pe sine și care poate face ceva ce alții nu pot, dacă te cred un semi-zeu al perfecțiunii, de ce să nu îi lași să creadă asta? Cum? Prin (relativ) simplul fapt că îți stăpânești emoțiile, te controlezi și îi ignori pur și simplu. Refuzi să vezi că sunt acolo, că te privesc insistent și că sunt gata să te devoreze la orice greșeală cu râsul lor care creează groază și panică pentru mine, cel puțin... Mă tem de râs, nu îmi place de nicio culoare când se râde în public fără să existe un motiv clar stabilit în scenariu. Mă descurajează enorm. (Și iată că am mai găsit o interpretare pentru afirmația lui Umberto Eco din cartea „Numele trandafirului”, prin care era ferm convins că râsul are putere distrugătoare). Dacă ești capabil să ignori mulțimea și să îți ascunzi emoțiile, totul e în regulă. (Aici, ignoranța chiar e o binecuvântare. Și din nou îmi amintesc de multipla valență a fiecărui lucru, de care am pomenit într-un post anterior...) Evident că lucrurile astea necesită timp și muncă, necesită un conflict cu sine destul de complicat, având în vedere că nu toți au puterea de a trece mai departe după un anumit eșec și că mulți rămân profund marcați de ce li se întâmplă și refuză să încerce din nou și din nou. Sunt de părere că pentru fiecare eveniment, pentru fiecare întâmplare din viața noastră și pentru fiecare persoană care ne înconjoară noi avem altă față, altă atitudine. Prin urmare, niciodată nu ne putem autodescoperi pentru că suntem într-o continuă schimbare, într-o continuă evoluție psihică; altfel spus, întotdeauna suntem alții. Uneori, suntem influențați de cei din jur și atitudinile lor se răsfrâng asupra noastră, indiferent că observăm sau nu asta. În acest sens, am găsit un citat într-o carte, cu vreo doi ani în urmă, citat din care la vremea respectivă nu am înțeles nimic dar care acum m-a lămurit în multe privințe: „Dacă eu sunt eu pentru că eu sunt eu și tu ești tu pentru că tu ești tu, atunci eu nu sunt eu ți tu nu ești tu. Dar dacă eu sunt eu pentru că tu ești tu și tu ești tu pentru că eu sunt eu, atunci eu sunt eu și tu ești tu.” Nu știu cum o să-l interpretezi tu, dar eu una consider că aici se afirmă clar ideea că noi nu am putea avea o personalitate dacă nu ne-am putea raporta la ceilalți. Nu știu ce ar mai fi de zis...

Poate doar faptul că sunt mulțumită că mi-am oferit niște răspunsuri cu privire la ceea ce mă înspăimântă pe mine cel mai mult. Nu mi-a fost ușor să stau și să mă gândesc la asta, recunosc. Dar zic că a meritat. Nu știu cât de adevărat este faptul că orice fobie o învingi înfruntând-o, dar sunt absolut convinsă că teama de oameni nu o vom putea învinge niciodată. O putem masca atât de bine încât să pară că nu mai există, dar nu să o eliminăm în totalitate. NICIODATĂ.

P.S. Și totuși, aștept Crăciunul viitor...

Mai departe?...

2010-12-11T23:44:00.005+02:00

-Uită-te la tine... Ești mulțumită? Nu te-ai săturat să o dai în bară? De ce nu mă asculți niciodată? Măcar o dată puteai să te prefaci că exist și eu pe lângă tine...

-Eu? Să te ascult pe tine? Pe tine?? Nu vezi că de fiecare dată greșesc? De ce m-aș lăsa condusă de tine?

-Greșești pentru că analizezi prea mult, de-aia. Gândești prea mult. Privește-i pe oamenii din jurul tău, uite ce optimiști sunt! Uite ce fericiți sunt!

-Dar și eu sunt fericită!

-Ești... Ai vrea să fii... Când? Când stai la cafea cu prietenele tale și râzi zgomotos la glumele lor? Când ieși în pauză la țigară și te simți bine cu amicii tăi? Când câștigi un concurs? Când ți-a ieșit bine ceva organizat de tine? Când iei note mari și colegii te admiră? Când stai și bei ca să uiți de problemele tale? Când ai face orice numai să nu te mai simți un robot?

-Da, atunci sunt fericită!

-Nu, nu ești! Te prefaci, nu mai minți pe toată lumea în jurul tău! Spune-le, spune-le tuturor că nu mai ai viață, că nu ai avut niciodată viața ta, că ai trăit pentru ei, că niciunul nu s-a gândit că și tu ești om și ai dreptul la aceleași lucruri ca și ei... Spune-le să te lase în pace, să te ajute să îți faci o viață! Tu nu trăiești!

-De ce să le spun? Ca să se prefacă la fel ca și până acum, că le pasă și când am încheiat subiectul să îți dai seama că nici măcar nu m-au ascultat? Mai lasă-mă cu teoriile tale de ființă perfectă!

-Nu că mi-ar păsa... Asta e datoria mea, să te conving să faci ce e bine, să îmi spun părerea despre ce faci tu. Nu faci nimic bun în sensul ăsta. Știu totul de 1000 de ori mai bine ca tine.
-Da?? Și atunci de ce nu faci tu ceva? De ce nu mă ajuți tu? Măcar să găsesc o motivație să merg mai departe, că momentan nu mai am niciuna...

-Pentru că nu eu trebuie să fac asta. Judecă singură, eu doar ți-am explicat ce se va întâmpla cu tine. Ești conștientă de lucrurile astea, cu toate că le ascunzi. Nu o să poți să trăiești o veșnicie refugiindu-te în muncă. O să te trezești la un moment dat și din beția asta. Oricum, știm și eu, și tu, de ce faci asta... Pentru că nu ai altceva. Nu ai cum să găsești altceva. Poftim, asta ți-e viața ta cea mult prea perfectă!

-Ai putea să nu mă rănești în halul ăsta...

-Ba nu! De atâția ani încerc să îți sugerez, și tu nimic! Nimic!

-Bine, recunosc, ai dreptate! Și ce ai vrea să fac?

-Să te lași condusă de instincte, de impulsuri. Ce simți acum? Ce vrei să faci?

-Nimic. Nu am nicio stare. Nu vreau nimic.

-Nimic nimic? Vrei să mergi mai departe?

-Aș vrea, dar nu mai am cum. Am epuizat cantitatea de motivații pe care mi-ai dat-o acum 16 ani și ceva.

-Atunci...

-Știu, aș putea să renunț. Aș putea...

-Da, ai putea să lași să ți se întâmple ce era să pățești în vară... De ce ai vrut atunci să continui?

-Nu știu. Pentru ei toți.

-Au meritat?

-Nu.

-Marea te așteaptă, încă...

-... Și apoi?...

(Am plecat din fața oglinzii la fel de ușor și de inconștient cum am ajuns în fața ei. Dar de data asta era altfel. Ea a rămas acolo. Nu a vrut să mai vină cu mine. Am distrus-o cu ambiția și încăpățânarea mea. Nu simt nimic. Absolut nimic. E bine... Sau poate nu... Acum, ce să fac? Să alerg după ea? Să cer alta? Cui?... Nu mai vrea nici El să audă de mine...)

Actio in distans.

2010-12-05T21:25:00.007+02:00

Motto: „Eternitatea nu poate fi smulsă zeilor decât clipă cu clipă.”(Octavian Paler)
Banală seară de decembrie. Aștept cu disperare weekendul viitor, sau vacanța, în speranța că voi reveni la acea stare de fericire generală cauzată de apropierea iernii, cu tot ceea ce cuprinde ea. Ador iarna, și a devenit o obișnuință pentru mine să mă bucur din nimicuri. De ce? Pentru că nu am alte motive. Și le inventez din cine știe ce chestii simple, care, dintr-o dată capătă pentru mine o valoare inestimabilă. Nu mă judeca. Fiecare cu ciudățeniile sale...

Nu de puține ori m-am întrebat ce înseamnă pentru mine această perioadă. Majoritatea, probabil, au ca și reper Crăciunul și atmosfera aceea generată de Sărbătorile de Iarnă. Să zicem că și astea contribuie la admirația mea pentru acest anotimp. Dar, mai presus de toate, pentru mine iarna e momentul în care fac bilanțul vieții mele, a ceea ce am realizat sau nu în toți anii ăștia în care am făcut umbră pământului. Îmi analizez fiecare greșeală, fiecare vorbă, fiecare gest necugetat, fiecare reușită și fiecare moment de fericire. Și recunosc că nu regret nimic, niciodată, pentru că sunt conștientă că dacă aș putea schimba lucrurile care s-au întâmplat deja, fie ele rele sau bune, nu aș mai fi eu. Nu aș mai fi la fel. Și nu îmi doresc asta. Fiecare clipă a avut un rol esențial în devenirea mea. De ce să îmi regret greșelile? De ce să îmi doresc să nu le fi făcut? Ca să fiu un om perfect? Nu, nu prin asta pot ajunge un om perfect. Am greșit de multe ori, și de fiecare dată am învățat să fiu mai puternică, m-am cunoscut mai bine, mi-am descoperit o parte a ființei mele pe care nu o cunoșteam, am învățat mai multe despre ceilalți, m-am convins că nu e totul așa de transparent și de roz precum credeam. Și nu de puține ori o întâmplare nefericită a dat un curs nou vieții mele, mi-a deschis alte drumuri și mi-a scos în cale persoane cărora le mulțumesc că există. Poate că peste 100 de ani, când voi fi bătrână și nu voi mai avea pentru ce să trăiesc, o să pot spune că am atins perfecțiunea tocmai pentru faptul că am făcut toate greșelile posibile și imposibile. Consider că greșeala e o formă de cunoaștere mai bună decât teoria. Un filosof spunea că „omul cel mai prost e cel care nu a făcut niciodată o prostie”. Și avea mare dreptate! Nu mi-e ușor să recunosc asta, pentru că nu de puține ori am plâns pentru ce am făcut și mi-am dorit mai mult ca orice să pot schimba trecutul... Dar măcar o dată să am curajul să privesc realitatea în față și să iau lucrurile ca atare, să recunosc cum stă, de fapt, treaba pe pământul ăsta. Așadar, iarna trebuie să dau admiterea pentru următorul an din viață. Am timp să meditez. Mă blochez în trecut, sau merg mai departe? Învăț ceva din ce mi s-a întâmplat sau blestem destinul și, cu ochii spre cer, întreb într-una „de ce? de ce eu??”?. Am timp pentru mine. E singura perioadă în care am timp pentru mine și frământările mele. Ce se întâmplă în exterior, în timpul ăsta, nu prea mă afectează... E ca și cum aș apăsa butonul restart.

Tot acum, iau și aranjez fiecare amintire în cutiuța mea cu amintiri. Am două sertare: amintiri frumoase și mai puțin frumoase. Dar le păstrez pe toate, pentru că adeseori se leagă între ele. E o treabă grozav de complicată și asta, necesită timp și putere. Puterea de a nu te pierde în praful lor, de a nu rămâne blocat între ele. Adeseori cer și lacrimi. Sau zâmbete nostalgice. Dar le iau pe fiecare în parte, le împătur frumos, să nu se deterioreze, și le așez cu grijă una peste alta. Îmi place să fac chestia asta undeva departe de agitația și monotonia orașului. În fața unui ceai sau a unei cafele, pe o canapea moale și cu vedere către bulevard, preferabil. Îmi place să privesc activitatea oamenilor de după geamul de sticlă, pentru că mă simt departe de problemele lor, de frigul de afară și de trecerea asta stupidă a timpului. Iarna am pentru prima dată senzația că sunt mai aproape de eternitate, că pot opri clipa și pot medita cât mai mult asupra unui singur lucru. Nimeni nu mă grăbește. Stau și împachetez o amintire până văd că e gata de pus în cutie. Când termin, iau un alt recipient. Ăsta nu are formă. Seamănă cu ceva, dar nu știu să îți spun cu ce. Pe ăsta îl deschid pur și simplu, nu trebuie să pun nimic în el, doar să arunc o privire. Aici sunt cârpe, frânturi, un amalgam de amintiri pierdute pe parcurs. Sunt dezordonate și mereu gălăgioase, așa că mă grăbesc să îl închid. De obicei durează trei luni până finalizez treaba asta. Lucrez în fiecare zi, ajutată de fulgi și de zăpadă. Când simt că e prea mult, mă opresc și savurez ceaiul fierbinte cu lămâie sau cafeaua cu zahăr prea puțin... Și culmea... În fiecare an, cu toate că încerc să le păstrez în cea mai bună stare, cu naftalină, la o temperatură favorabilă, spălate, călcate, cusute, dacă e cazul, amintirile mele apar tot mai decolorate... Unele se transformă în bucăți de material alb. Nu le arunc, pentru că se întâmplă să mai capete culoare de la cele de lângă. Dar e trist, totuși...

Iarna, mă arunc în zăpadă și stau acolo până uit de mine. Până îmi îngheață toate simțurile. La propriu și la figurat. Și mă gândesc: e al naibii de bine să nu simți nimic! În clipa următoare, mă doare. Mă doare că mai am viață în mine și ea încearcă să se întrepătrundă cu acel nimic care mă învăluie. Câștigă, de obicei, chiar dacă nu îmi convine...

...În felul ăsta, se scurge o iarnă... O dată cu dezghețul, vine altă perioadă aiurea, în care sunt nevoită să trec printr-o serie de stări și evenimente mai mult sau mai puțin plăcute. Cu capul sus, zâmbesc. Nostalgic, fals, batjocoritor și cât se poate de larg. Oh, prietenii mei, cunoscuți și necunoscuți, cât de naivi îmi păreți acum!...

Cu același entuziasm, aștept iarna următoare. Și pe cealaltă. Și următoarea. Și tot așa...

P.S. Mulțumesc pentru sugestie, Vero!

P.S.2 În noaptea asta îl aștept pe Moș Nicolae. I-am cerut încă o calificare la națională, putere de muncă și prieteni la fel de iubitori. Sper că are lucrurile astea și pentru mine, acolo, într-un sac mic, decolorat, plin de praf și de molii...

P.S.3 Câteva melodii de suflet...