
Și uite că am revenit după câteva zile absolut superbe... Vara s-a dus, parcă mai repede ca niciodată, și eu vă promisesem în postul anterior că urmează să vorbesc despre tot ceea ce a însemnat vara asta pentru mine. Pe scurt, a însemnat mult. A însemnat enorm. Și o să încep prin a vorbi despre experiența care mi-a marcat vara - proiectul „Despre tine pentru viitorul tău!”.
M-am înscris fără gânduri prea mari, fără așteptări și fără să îmi pese prea mult, pentru ca acum să mă gândesc în fiecare moment la cât de mult a însemnat pentru mine. Când soarta îți scoate ceva în cale, știe de ce! Totul a început cu seminarul regional, de acum 2 luni, și a culminat cu seminarul național de la care tocmai am revenit. Ambele au fost experiența faine, dar cea din urmă a întrecut-o pe prima. Să vă povestesc puțin...
30 august 2011, ora 6 dimineața, Cugirul așteaptă trenul după o noapte nedormită. Se pare că am început dimineața cu stângul - Cristina uită acasă scenariile, Alex nu își caută cutie, trenul din Alba întârzie 90 de minute, prima prezentare nu a fost așa cum vroiam noi să fie... A fost doar o impresie, pentru că au urmat activitățile de cunoaștere outdoor datorită cărora ne-am înseninat ziua. Am întâlnit o echipă de oameni minunați - Energy Willow - alături de care am lucrat în cele cinci zile, împreună cu facilitatorul nostru, Cătă. Prima zi s-a lăsat cu voie bună în cameră și prin hotel.
31 august 2011 - Dimineața prezice o zi bună. Începem cu sesiunea de creativitate și inovație, care a fost pur și simplu genială. Am simțit pentru prima dată că toate gândurile și ideile mele pot fi valorificate fără ca cineva să mă privească strâmb. „No limits”, ni s-a spus. „Out of nothing came something”. A fost cea mai creativă zi de până acum. Dintr-un carton de la hârtia igienică am reușit să creăm un suport de transportat furnici radiate, care aveau toate condițiile necesare ca să își revină complet. În cea de-a doua parte a zilei am lansat un serviciu al firmei noastre, și anume un Centru de Relaxare și Înveselire, care avea în componență și o mașină de Gâdilit, care i-a amuzat pe toți pe parcursul șederii noastre acolo. Pentru că s-a întâmplat să fim nevoiți să primim feedback de la echipele de studenți, am fost puțin „în gardă” și ne-am opus oricărei încercări a lor de desființare. În urma discuției ne-am ales cu o fobie față de departamente, fonduri de investiții, și cu ceva mai mulți nervi. Ulterior, marele nostru critic ne-a devenit partener de afaceri. Mulțumim pentru tot, Andrei! Chiar dacă mi-ai fost puțin antipatic la prezentare, apreciez tot ceea ce ai făcut după și regret că nu am avut mai multe discuții fără sens. Așteaptă-ne pe la Sibiu, oricum :D! Ești o persoană deosebită :)... Seara s-a lăsat cu un foc de tabără care ne-a făcut să ne simțim într-adevăr la munte, cu „My favourite celebrity” party și cu cele patru mari titluri - Secret de stat, Celebritate în devenire, Mișcarea de rezistență și Geniu pustiu atribuite... tricourilor noastre. După party, camera 210 a organizat Priveghiul Verii, la care am invitat pe toată lumea. S-a lăsat cu adevărate momente de reculegere și cu tot tacâmul.
1 septembrie 2011... A treia zi și atmosfera devenea din ce în ce mai tensionată. Se apropia pitchul. Am avut sesiunea de Marketing & Comunicare pe care am lucrat foarte mult întreaga zi încercând să ținem cont de feedback-ul dur din ziua anterioară și se pare că am reușit. Din păcate, a început ploaia și drumeția pe munte s-a transformat în muncă pentru pitch. Am ratat masa, mulți au ratat și party-ul (Rock and roll), și s-a stat pe holuri, prin recepție și prin camere ca să se muncească. După miezul nopții, ne-am recuperat.
2 septembrie 2011 - proba de foc. Emoții și atacuri de panică întreaga zi. Ultima sesiune - Leadership & Management. Toată veselia s-a transformat în seriozitate și fluturași tremurători. Noi am fost în prima sesiune și ne-am descurcat foarte bine în fața juriului alcătuit din trei antreprenori profesioniști. Odată scăpați de stres, ne-am făcut de cap prin hotel și prin împrejurimi, am citit și am discutat cu alte echipe care intrau după noi. Fără să ținem cont că suntem concurenți, îi sfătuiam ce să facă diferit de noi ca să nu greșească și le acordam tot sprijinul de care aveau nevoie. Seara, ne-am revăzut în formula de 87 la cina festivă și respectiv premiere. Am plâns jumătate de oră, după care ne-am costumat și am coborât la „Gangster party (Al Capone gen)”, unde ne-am simțit extraordinar. După, am transformat Priveghiul Verii în Priveghiul nostru.
3 septembrie 2011 - s-a cam încheiat totul... Fețe plouate întreaga zi, zâmbete, îmbrățișări, poze, amintiri, jocuri, discuții de final, feedback. Nimeni nu vroia să plecăm. Poate tocmai de-aia era să pierdem trenul, uitând de noi prin Predeal alături de Cătă și Energy Willow. Am rămas cu niște amintiri extraordinare și cu niște prieteni deosebiți.
Acum, o să menționez câteva „faze memorabile” care au devenit laitmotive ale seminarului:
- „Eu dorm pe noptieră cu cărțile” (eu în gară).
- „Oare Aristotel purta halat de baie?” (idem).
- „Zâmbiți din gene, vă rog!” (în gară, la poză).
- „Cât e trenul?” (în loc de cât e ceasul, by Cristiana Șandru)
- Am mers la Biroul de Informații ca să întrebăm unde-i baia...
- Roșia perversă (laitmotivul primei seri și prima undă de șoc pentru Profa).
- Am spasme! (replică utilizată deosebit de frecvent de Alex Leonte, devenită celebră).
- Cu trena prin hotel... (l-am acoperit pe Alex cu un cearșaf, ca să îi ascundem costumația înainte de prezentare, așa că am fost nevoiți să îl purtăm prin hotel ca pe o mireasă, și să nu ripostăm dacă turiștii se uitau la noi ca la nebuni).
- „Pentru orice nevoie, apelați la mine!” (by Paul) - mulțumim că ești atât de binevoitor, apropo :))!
- Roxi: Merg în spate să văd motanul. Andra: Ce drăguț, are pui?
- Cristiana de la etajul 7: „Ce adânc e hotelul!”
- Sergiu, îndreptându-se spre lift: „Vai ce mă doare foamea de la burtă!”
- Alex Leonte, în prima seară, a lăsat în pliculețele destinate sugar cubes-urilor câte un bilet cu „LEONTE e zeul tău. Templu - 310”. Din ziua următoare, peste tot unde întorceai capul auzeai vorbindu-se numai despre Zeu și templu. Când Zeul arunca ceva pe balcon, ceilalți strigau „Zeul a aruncat, luați, mâncați!”. Când Zeul intra undeva, începeau aplauzele, iar fetele făceau permanente vizite la Templu.
- Canapea mică sau canapea mare? Canapea să fie!
- Fata cu halatul (eu și halatul meu de nedespărțit am avut parte de niște momente mai puțin obișnuite, care au cauzat anumite reacții. Și halatul a devenit piesa de rezistență!)
- Priveghiul Verii despre care v-am vorbit deja ne-a făcut cunoscuți...
- Metaforele noastre (noapte și tren).
- Oana exclamând „Pe Andrei l-a lăsat pistolul!!” la gangster party.
- Domnul Gâdilici
- Punctul MEU de vedere de la sesiunea lui Marius
- Baia lui Paul
- Fete supărate pe hol - „Am fost la templu și nu am găsit zeul acasă”.
- Cristina Buta care îi oferă șefului de juriu cartela de la cameră în loc de cartea de vizită.
- Bancul traumatizant cu degetele.
- Uite mâinile! (același efect).
- Memorabila Cristiana cu replica „unde-i Andra?”, bătând pe la toate ușile și întrebând pe oricine asta, în disperarea de a intra și ea în cameră...
- Ăla-i Luna sau Soarele? Nu știu, dar are doi ochi. (Cristiana și cu mine pe balcon, după 3 zile de muncă epuizantă).
- Burta mea, stăpâna mea - deviza de pe tren a înlocuit deviza „clientul meu, stăpânul meu”. Așa că o tanti a venit să ne dea două pungi de ronțăieli pe care nu le putea mânca. Am fost cei mai fericiți!
- Chelnerul trecând și servind lumea pe tren, către noi: „Suculeț?” Cristiana: „Nu, obosiți.”
- Unde mi-e creierul? (întrebarea mea, în loc de unde mi-e creionul...)
- Cristiana: „Plin de apă... ud, nu?” Eu: „Poftim?” Cristiana: „Fac un tetris.” (în loc de rebus).
- Idei crețe - by Marius
- „Trăiți în foame, beznă și răcoare?” - by Paul
- Topice hot (Marius)
- „Mulți oameni privesc creativitatea din anumite unghii.” (Marius)
- Jazzer by Marius
- În timpul sesiunii de Marketing și Comunicare... „Cum se comunica în timpul războiului? Din gură în gură.”
- „Cum se făcea comunicarea pe mare? Cu tunul.”
- „Cum știa porumbelul unde să ajungă? Avea ceva legat de picior.
- Cristiana, la trei dimineața pe balcon: „E cineva online? (cri, cri, cri...) Mulțumesc pentru feedback!”
Și uite așa pot continua la infinit... Dar nu are farmec dacă nu știți contextul și atmosfera. Astea au fost printre numeroasele lucruri care ne-au făcut să ne simțim extraordinar. Organizatori și participanți, toți am ajuns o singură mare familie în timpul acestor zile. M-am simțit în mediul meu. Pentru prima dată am avut impresia că pasiunile mele, că ceea ce spun/fac/gândesc sunt lucruri constructive. Am întâlnit oameni pasionați, care vor să schimbe ceva. M-am simțit mai aproape de mine și mai aproape de ei. Așa că o să vorbesc câte puțin și despre ei... În primul rând, organizatorii: Ați fost minunați! Fără voi, nu era posibil nimic din ce s-a întâmplat! Mulțumim pentru răbdare, pentru prietenie, pentru cunoștințele împărtășite și pentru toate momentele noastre minunate...
Oana, Paul, sunteți oamenii care ați reușit să ne convingeți că nimic nu este întâmplător și că orice experiență te poate transforma într-un om mai bun. Am râs și am plâns alături de voi, am trăit emoții și am sperat.
Cătă, ești o persoană extraordinară. Mulțumim pentru răbdarea de care ai dat dovadă, pentru toate informațiile pe care ni le-ai transmis și pentru toate momentele frumoase pe care le-am petrecut în astea cinci zile. Nu te uităm prea curând :)! Și mulțumesc pentru cuvintele frumoase.
Sorin, chiar dacă nu ai interacționat foarte mult cu holdingul nostru, ne-ai rămas foarte drag :)!
Bogdan și Andrei, sunteți sufletul petrecerilor! Dansurile voastre nu ne lasă să stăm jos :))!
Marius, ai avut un impact deosebit asupra noastră cu sesiunea de creativitate :)! Mulțumim pentru încrederea pe care ne-ai inspirat-o și pentru deschiderea ta. Ah, da, așa cum Paul îi stresa pe cei de la Biorecy cu pronunția, ai făcut și tu ceva asemănător cu întrebarea: „BANIDEI fără idei?!” la care îți răspundeam tot timpul: „Nuuuuu, pleacăăăă, aveeemmm!” :)).
Adi, tu ești artistul simpatic din trupă. Mulțumim pentru cuvintele frumoase și pentru că ne-ai ajutat cu bagajele când aveam mai multă nevoie. Așteptăm picturi noi!
Ruxi și Alexandra, sunteți super ok, chiar dacă v-am cunoscu numai aici și nu și la regional.
Tibi, tu ai rămas în vârful turnului, lupul cel rău care ne terorizează cu suspansul, dar pentru asta, tot ne ești drag și vrem să te revedem :)!
Și sper că nu am uitat pe nimeni dintre organizatori... Apoi, vreau să îi menționez pe cei de la Energy Willow, prietenii noștri din Galați. Ne-am potrivit de minune! Dimineața ne storceam creierii pentru prezentare, iar seara ne reuneam pe balcon sau pe „tavan” la povești. Sunteți minunați, mulțumim pentru peleți și toate cunoștințele din domeniu pe care ni le-ați împărtășit. Sper ca Banii Verzi să se reunească și în iarnă, așa cum ne-am plănuit! Vă iubesc și mi-e dor de voi...
Andrei, Roxana și Iulia din Sibiu, mulțumim pentru logo și tot sprijinul acordat. Ne vedem prin preajmă!
Profa, nu am cuvinte. Mulțumim, vă iubim, știm că ați trăit alături de noi toate momentele și rămânem prietene întotdeauna!
Dani din Zărnești, ești un tip super ok! Ne știm de la regional și sunt sigură că urmează să ne revedem și cu alte ocazii...
Ei sunt oamenii care mi-au marcat vara. Sau, oamenii noi care mi-au intrat în suflet. Am devenit o familie de aproape 100 de oameni la „Despre tine pentru viitorul tău!” și știu că asta nu se va uita prea curând... Ce am dobândit? Multă încredere în mine, multă imaginație, mulți prieteni și „sugar cubes”-uri simple care m-au făcut să lăcrimez. Mă bucur că am stat de vorbă cu fiecare dintre voi și nu îmi doresc decât să ne întâlnim și peste ani realizați, așa cum văd și știu că putem cu toții. M-ați convins că întotdeauna vor exista oameni pentru care merită să lupți ca să îi ai alături. Voi sunteți oglinda mea!
Și, un ultim sugar cube pentru voi toți cei care m-ați făcut să cred că orice e posibil... Cu dedicația: Pe bune, vă iubesc!
6 septembrie 2011, 02:56
genial! genial! geniaaaal! Nu ma satur sa citesc despre asta. O imi lipsiti toti!
6 septembrie 2011, 16:14
Foarte sensibil si amuzant in acelasi timp. Mi-au cam dat lacrimile. Ma bucur ca a fost o experienta atat de marcanta pentru toata lumea.
Sera